Unde sunt baietii buni?

E întrebarea din inima multor tinere domnişoare sau din inima multor doamne, care au avut experienţe nefaste cu bărbaţii. Unde sunt bărbaţii verticali, bărbaţii care să îşi asume o relaţie, care să se dăruie cu totul într-o relaţie de iubire? Unde sunt bărbaţii, care să facă din femeia iubită…singura femeie din viaţa lor, adânca lor împlinire, adânca lor bucurie?

Mi se rupe inima când constat, că nu am pe cine recomanda unei domnişoare sau doamne spre căsătorie. E din ce în ce mai greu să vezi bărbatul, să vezi caracterul responsabil dintr-un adolescent sau să vezi pe viitorul preot sau viitorul monah dintr-un tânăr.

Femeile aşteaptă şi se consumă mult, uneori ajungând să ia pe unul nepotrivit lor…numai pentru ca gura lumii sau gura familiei să tacă. În viaţa Bisericii gura lumii e o dictatură insuportabilă de multe ori (din păcate!) şi cei credincioşi suportă cu greu şuşotelile, intrigile, cruzimile de tot felul.

Trebuie să recunoaştem că bărbaţii sunt din ce în ce mai slabi şi mai nebărbaţi pentru soţiile lor sau pentru viitoare familii. Lipseşte moralitatea, lipseşte profunzimea, lipseşte respectul, lipsesc exigenţele majore, lipseşte perspectiva senină din persoana bărbatului.

Şi pentru că bărbaţii sunt ori slabi ori prea perverşi fac din femeile lor nişte caricaturi umane, atâta cât să semene propriilor lor intenţii. Nu ştiu de câte ori am auzit confesiunea, că face un păcat sau se îmbracă într-un anume fel pentru ca să îi placă lui… să placă socrilor sau celor de la serviciu, care nu sunt prea bisericoşi sau nu suportă portul evlavios.

Într-o postmodernitate libidinală femeia Bisericii nu are aproape nicio şansă, dacă este o femeie castă sau profundă, cu exigenţe intelectuale şi morale imense. Ne plac femeile uşoare, femeile banale, femeile care să nu ne facă probleme nouă, bărbaţilor.

Misoginismul nostru are ca fundament frica idioată de o alteritate care ne concură. Urâm femeile pentru că nu le înţelegem şi nu le înţelegem pentru că nu le iubim şi nu le apreciem alteritatea. La fel, ura lor pe bărbaţi ţine tot de neînţelegere, adică de neiubire.

Când un bărbat înţelege o femeie şi vorbeşte cu ea la modul profund, atunci femeia se simte respectată de către bărbat şi bărbatul se simte împlinit datorită încrederii care i se oferă. Dacă vă aduceţi aminte de întâlnirea Domnului cu Sfânta Fotini, la fântână, cu femeia samarineancă…înţelegeţi, de fapt, paradigma vorbirii duhovniceşti dintre un bărbat şi o femeie.

Domnul vorbeşte cu ea lucruri profunde, deodată, fără prea multă introducere, lucruri de mare subtilitate, arătându-ne că a respecta pe o femeie înseamnă a o ridica spre înţelegeri tot mai sublime şi a vedea în ea un partener real de dialog. Dacă ne mirăm de ce femeile creştine nu sunt toate profunde, nu sunt toate pline de teologie, de măreţia delicateţii, de podoaba sfielii şi a bunului simţ, trebuie să ne întoarcem ochii spre bărbaţi şi să îi întrebăm: ce vreţi de la femeile voastre?

Şi prea puţini ştiu ce vor de la femeile lor, pentru că nu vor mare lucru nici de la ei. Este inadmisibil ca o familie ortodoxă să nu fie o familie a virtuţilor, a teologiei, a luminozităţii.

Dacă femeia ortodoxă nu este o femeie duhovnicească înseamnă că nu are un bărbat duhovnicesc şi ambii nu au ştiut, de la început, ce vor. Pentru că a vrea ceva în familie înseamnă a vrea să îţi sfinţeşti viaţa. Şi ca să îţi sfinţeşti viaţa trebuie să te desăvârşeşti în toate lucrurile, începând de la virtuţi şi teologie şi până la vocaţia ta profesională şi familie.

Unde sunt bărbaţii buni, credibili, serioşi? Vă aşteaptă femeile voastre, vă doresc, se roagă Domnului ca să veniţi în viaţa lor…Şi Dumnezeu nu greşeşte niciodată, când ne face să mai aşteptăm puţin, să mai vedem, să ne mai vedem.

Bărbaţii buni sunt aceia care se văd / se scufundă continuu în poruncile Domnului. Sunt cei care se pregătesc pentru a iubi, pentru a se împlini în iubire altăuri de femeia lor, pe care le-o va da Dumnezeu. Dacă femeia ta nu este un dar de la Dumnezeu, dacă nu o receptezi ca atare, în aceşti termeni, atunci nu o înţelegi şi eşti nefericit.

Însă, ca să găseşti bărbaţii buni sau ca să găseşti femeile adevărate, virtuoase, trebuie să te pregăteşti şi să îl ceri sau să o ceri cu toată fiinţa ta. Durerea, lehamitea, singurătatea, accesele de furie, neastâmpărul firii noastre au la bază lipsa de rugăciune şi de aşteptare autentică a persoanei cu care vrem să ne împlinim în iubire.

Rugăciunea este cheia care ne deschide uşa spre bărbaţii cei buni şi tot ea este cheia spre inima lor. Nimic sfânt nu poate ieşi, dacă lipseşte rugăciunea şi sinceritatea în relaţie.

Pr.Dorin Piciorus