Cate ceva despe diavoli

--------------------------------------------------------------------------------
Cum ispitesc diavolii pe oameni
Diavolii si-au dezlantuit toata mania lor asupra oamenilor care sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, plamada mainilor Sale. Toate eforturile lor sunt indreptate pentru a duce cat mai multe suflete omenesti in Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experientele, cunostintele si fortele lor.

Diavolul, amagind pe Adam prin Eva, a facut sa i se ia slava cu care Dumnezeu il acoperea. Si, astfel, Adam s-a vazut gol (trupeste) cu toata uratenia lui, pe care mai inainte nu o vedea, intrucat cugetul lui se desfata de frumusetile cele ceresti. De fapt, dupa caderea sa din har, cugetarile lui s-au facut pamantesti si tindeau in jos, iar cugetul lui simplu si bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al pacatului. De atunci, in jurul inimii omului roteste acoperamantul intunericului, adica focul duhului lumesc, care nu lasa mintea sa creada sau sa iubeasca pe Dumnezeu si nici sa implineasca voia Lui Sfanta.

Crestinul are libertatea si Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominatia diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfantul Diadoh al Foticeii spune: "Din Dumnezeiestile Scripturi si din insasi simtirea mintii aflam ca inainte de Sfantul Botez, Harul lui Dumnezeu indeamna sufletul spre fapte bune din afara, iar satana foieste in adancurile inimii, ascuns in ganduri" (Psalm 63,6-7).

In momentul in care ne-am renascut prin Sfantul Botez, diavolul lucreaza din afara, iar harul lui Dumnezeu, din inima. In inima omului se savarseste razboiul satanei, care fiind nevazut nu-l simt cei mai multi crestini. Prin Sfantul Botez diavolul este scos afara din suflet, dar i se ingaduie sa lucreze asupra lui prin trup.

Cand Harul Dumnezeiesc paraseste pe om, diavolii foiesc ca niste serpi in adancul inimii, neingaduind deloc sufletului sa caute spre dorinta binelui. Iar cand, prin rugaciune, Harul lui Dumnezeu patrunde in minte, diavolii se strecoara ca niste nori intunecosi prin portile inimii, spre patimile pacatului. Deci, dupa Botezul crestin, diavolii petrec imprejurul inimii crestinului, lucru pe care vrajmasii mantuirii noastre nu vor sa fie stiut de oameni, ca nu cumva sa se intrarmeze impotriva lor cu postuli, rugaciunea si Sfintele Taine.

Astfel, diavolul ramanand in exterior seduce pe om cu mandria, slava desarta si mai ales cu senzualitatea, cu ingaduinta lui Dumnezeu, care pune astfel la incercare virtutile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, implineste o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6, p. 315).

Exista, in cei care se indulcesc cu patimile, simtirea unei iubiri patimase a trupurilor si un duh necurat diavolesc salasluit in insasi simtirea celui luptat de desfranare. Acesta simte arderea dureroasa a trupului, ca si cum ar fi intr-un cuptor de foc. Acest lucru il face sa nu se teama de Dumnezeu, sa dispretuiasca aducerea aminte de chinurile iadului, sa fie nepasator fata de Biserica si rugaciune. Ajunge astfel ca un iesit din minti si din sine si ametit de pofta desfranarii. Persoanele care isi imagineaza si viseaza des ca fac pacatul desfranarii pot ajunge dupa o perioada de timp sa desfraneze cu diavolii. Sunt si femei care trimit diavolii desfranarii la barbati, in timp ce acestia dorm, pentru a-i starni spre desfranare.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: "Cand duhul necurat iese din om (prin Sfantul Botez, Sfanta Impartasanie si celelalte Sfinte Taine) umbla prin locuri fara de apa, cautand odihna ... Daca insa crestinul face din nou pacate de moarte, el rastigneste a doua oara pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se afla in inima sa de la Dumnezeiescul Botez" (Galateni 3,27). Duhul necurat, neafland odihna, zice: "Ma voi intoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). Si venind o afla maturata si impodobita. Atunci merge si ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decat el si, intrand, locuieste acolo. Si se fac cele de pe unna ale omului acestuia, mai rele decat cele dintai" (Matei 12,45).

Si astfel devine crestinul indracit, chinuit de diavoli, facand pacate din ce in ce mai mari (betie, desfranare, hula, avorturi ...).

Danion Vasile