http//www.crestinortodox.ro/slujba-sfintei-parascheva-andreas-lanaras/a3665-troparul-sfintei-parascheva-audio
Sfanta Mucenita Paraschevi din Roma
Sfanta Parascheva, cuvioasa mucenita a lui Hristos, s-a nascut intr-un sat din cele ce erau in hotarele Romei celei vechi, din parinti crestini cu numele Agaton si Politeia. Acestia pazeau poruncile Domnului fara pregetare, dar n-aveau copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca sa le dea copii, iar Ziditorul si Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultandu-le rugaciunea, le-a daruit pe aceasta fiica, care s-a nascut in ziua a sasea a saptamanii, si au numit-o la Sfantul Botez, Parascheva, dupa numele zilei in care se nascuse, fiindca ziua a sasea la greci se numeste "paraschevi", adica vineri. Iar dupa ce a fost intarcata din tanara varsta, s-a daruit pe sine lui Dumnezeu si a fost invatata de maica sa toate tainele credintei crestinesti. Deci se indeletnicea de-a pururea si necontenit cu rugaciunea in biserica si, invatand Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele carti. Iar dupa ce s-au savarsit parintii ei, a impartit la saraci toate averile ce-i ramasesera. Apoi, tunzandu-se si imbracandu-se in chipul monahicesc, a iesit, propovaduind numele adevaratului Dumnezeu si al Domnului nostru Iisus Hristos, si a intors pe multi din elini la cunostinta lui Dumnezeu.
In vremile acelea, imparatind in Roma Antonin, niste iudei au parat-o catre dansul, zicand: "O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovaduieste pe Iisus, Fiul Mariei, pe care parintii nostri L-au pironit pe cruce". Iar imparatul, auzind acestea, a poruncit s-o aduca pe ea inaintea lui. Si cand a vazut-o, s-a minunat de priceperea si frumusetea ei. Apoi a zis catre dansa: "Daca te vei pleca mie si vei jertfi zeilor, te vei face mostenitoare a multor daruri, iar daca nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri". Iar Sfanta Parascheva i-a raspuns: "Sa nu-mi fie mie a ma lepada de numele lui Hristos si al Dumnezeului meu, ci sa piara zeii care n-au facut cerul si pamantul". Atunci imparatul, aprinzandu-se de manie, a poruncit sa puna pe capul ei un coif de fier, inrosit in foc. Acest lucru facandu-se, ea s-a pazit nevatamata cu dumnezeiasca roua. Deci, pentru o minune ca aceasta, multi au crezut in Hristos in acel ceas.
Dupa aceasta, a poruncit sa o arunce pe dansa intr-o caldare de arama plina cu smoala si cu untdelemn infierbantat. Si facandu-se acest lucru, sfanta se vedea stand in mijlocul caldarii racorindu-se; iar imparatul, vazand-o pe dansa stand astfel, a zis: "O, Paraschevo, stropeste-ma si pe mine cu smoala din caldare, ca sa cunosc, daca smoala si untdelemnul sunt fierbinti cu adevarat". Atunci sfanta, umplandu-si mainile sale cu smoala si untdelemn din caldare, a aruncat-o in obrazul imparatului, care, fiind lovit in luminile ochilor, indata a orbit si a strigat cu glas mare, zicand: "Miluieste-ma pe mine, roaba adevaratului Dumnezeu, si da-mi mie lumina ochilor mei; si voi crede in Dumnezeul pe Care Il propovaduiesti tu!" Iar sfanta facand rugaciune catre Dumnezeu, indata imparatul Antonin a vazut si impreuna cu toti din casa lui au crezut in adevaratul Dumnezeu, botezandu-se in numele Preasfintei Treimi.
Iar Sfanta Parascheva, plecand de acolo, s-a dus prin alte cetati si sate, propovaduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Si intrand intr-o cetate, in care era ighemon oarecare Asclipie, a propovaduit preasfantul nume al lui Hristos, adevaratul Dumnezeu. Deci sfanta a fost adusa inaintea ighemonului si, chemand numele Mantuitorului Hristos si insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci, a marturisit ca este crestina si l-a propovaduit pe Hristos ca este Dumnezeu al cerului si al pamantului.
Iar ighemonul, tulburandu-se si maniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dansa la un balaur infricosat, care avea culcusul intr-un loc in afara cetatii si caruia ii dadeau spre mancare, dupa obicei, pe cei osanditi la moarte. Si dupa ce sfanta a fost dusa in locul acela, balaurul, vazand-o pe dansa, a suierat tare si, deschizandu-si gura, a scos mult fum. Iar sfanta, stand aproape de fiara, a zis: "O, fiara, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu si pieirea". Si sufland asupra acelui balaur si facand semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a suierat tare si a crapat in doua, facandu-se nevazuta. Atunci ighemonul si toti cei impreuna cu dansul, vazand acest lucru, au crezut in Dumnezeu. Iar sfanta, intrand iarasi in cetate, a propovaduit pretutindeni si pe multi a intors la adevarata cunostinta de Dumnezeu.
Dupa aceasta, Sfanta Parascheva a intrat in alta cetate, in care era stapanitor un ighemon cu numele Tarasie, care, instiintandu-se despre dansa, a adus-o inaintea divanului sau. Deci, fiind intrebata de dansul despre credinta, a spus ca este crestina si a marturisit pe Hristos, adevaratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusa inainte o caldare de arama plina cu untdelemn, smoala si plumb; apoi facandu-se foc dedesubt si aceea fierband tare, pe cand clocotea, ighemonul a poruncit sa fie aruncata sfanta intr-insa. Dar, focul stingandu-se prin venirea unui dumnezeiesc inger, caldarea s-a racit si sfanta a ramas nevatamata. Apoi multe si felurite munci aducand tiranul asupra sfintei, nu a putut sa clinteasca credinta ei cea tare. Iar mai pe urma i-a taiat capul cu sabia si sufletul ei a mers la locasurile cele vesnice.
Sfanta Parascheva, cuvioasa mucenita a lui Hristos, s-a nascut intr-un sat din cele ce erau in hotarele Romei celei vechi, din parinti crestini cu numele Agaton si Politeia. Acestia pazeau poruncile Domnului fara pregetare, dar n-aveau copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca sa le dea copii, iar Ziditorul si Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultandu-le rugaciunea, le-a daruit pe aceasta fiica, care s-a nascut in ziua a sasea a saptamanii, si au numit-o la Sfantul Botez, Parascheva, dupa numele zilei in care se nascuse, fiindca ziua a sasea la greci se numeste "paraschevi", adica vineri. Iar dupa ce a fost intarcata din tanara varsta, s-a daruit pe sine lui Dumnezeu si a fost invatata de maica sa toate tainele credintei crestinesti. Deci se indeletnicea de-a pururea si necontenit cu rugaciunea in biserica si, invatand Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele carti. Iar dupa ce s-au savarsit parintii ei, a impartit la saraci toate averile ce-i ramasesera. Apoi, tunzandu-se si imbracandu-se in chipul monahicesc, a iesit, propovaduind numele adevaratului Dumnezeu si al Domnului nostru Iisus Hristos, si a intors pe multi din elini la cunostinta lui Dumnezeu.
In vremile acelea, imparatind in Roma Antonin, niste iudei au parat-o catre dansul, zicand: "O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovaduieste pe Iisus, Fiul Mariei, pe care parintii nostri L-au pironit pe cruce". Iar imparatul, auzind acestea, a poruncit s-o aduca pe ea inaintea lui. Si cand a vazut-o, s-a minunat de priceperea si frumusetea ei. Apoi a zis catre dansa: "Daca te vei pleca mie si vei jertfi zeilor, te vei face mostenitoare a multor daruri, iar daca nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri". Iar Sfanta Parascheva i-a raspuns: "Sa nu-mi fie mie a ma lepada de numele lui Hristos si al Dumnezeului meu, ci sa piara zeii care n-au facut cerul si pamantul". Atunci imparatul, aprinzandu-se de manie, a poruncit sa puna pe capul ei un coif de fier, inrosit in foc. Acest lucru facandu-se, ea s-a pazit nevatamata cu dumnezeiasca roua. Deci, pentru o minune ca aceasta, multi au crezut in Hristos in acel ceas.
Dupa aceasta, a poruncit sa o arunce pe dansa intr-o caldare de arama plina cu smoala si cu untdelemn infierbantat. Si facandu-se acest lucru, sfanta se vedea stand in mijlocul caldarii racorindu-se; iar imparatul, vazand-o pe dansa stand astfel, a zis: "O, Paraschevo, stropeste-ma si pe mine cu smoala din caldare, ca sa cunosc, daca smoala si untdelemnul sunt fierbinti cu adevarat". Atunci sfanta, umplandu-si mainile sale cu smoala si untdelemn din caldare, a aruncat-o in obrazul imparatului, care, fiind lovit in luminile ochilor, indata a orbit si a strigat cu glas mare, zicand: "Miluieste-ma pe mine, roaba adevaratului Dumnezeu, si da-mi mie lumina ochilor mei; si voi crede in Dumnezeul pe Care Il propovaduiesti tu!" Iar sfanta facand rugaciune catre Dumnezeu, indata imparatul Antonin a vazut si impreuna cu toti din casa lui au crezut in adevaratul Dumnezeu, botezandu-se in numele Preasfintei Treimi.
Iar Sfanta Parascheva, plecand de acolo, s-a dus prin alte cetati si sate, propovaduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Si intrand intr-o cetate, in care era ighemon oarecare Asclipie, a propovaduit preasfantul nume al lui Hristos, adevaratul Dumnezeu. Deci sfanta a fost adusa inaintea ighemonului si, chemand numele Mantuitorului Hristos si insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci, a marturisit ca este crestina si l-a propovaduit pe Hristos ca este Dumnezeu al cerului si al pamantului.
Iar ighemonul, tulburandu-se si maniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dansa la un balaur infricosat, care avea culcusul intr-un loc in afara cetatii si caruia ii dadeau spre mancare, dupa obicei, pe cei osanditi la moarte. Si dupa ce sfanta a fost dusa in locul acela, balaurul, vazand-o pe dansa, a suierat tare si, deschizandu-si gura, a scos mult fum. Iar sfanta, stand aproape de fiara, a zis: "O, fiara, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu si pieirea". Si sufland asupra acelui balaur si facand semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a suierat tare si a crapat in doua, facandu-se nevazuta. Atunci ighemonul si toti cei impreuna cu dansul, vazand acest lucru, au crezut in Dumnezeu. Iar sfanta, intrand iarasi in cetate, a propovaduit pretutindeni si pe multi a intors la adevarata cunostinta de Dumnezeu.
Dupa aceasta, Sfanta Parascheva a intrat in alta cetate, in care era stapanitor un ighemon cu numele Tarasie, care, instiintandu-se despre dansa, a adus-o inaintea divanului sau. Deci, fiind intrebata de dansul despre credinta, a spus ca este crestina si a marturisit pe Hristos, adevaratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusa inainte o caldare de arama plina cu untdelemn, smoala si plumb; apoi facandu-se foc dedesubt si aceea fierband tare, pe cand clocotea, ighemonul a poruncit sa fie aruncata sfanta intr-insa. Dar, focul stingandu-se prin venirea unui dumnezeiesc inger, caldarea s-a racit si sfanta a ramas nevatamata. Apoi multe si felurite munci aducand tiranul asupra sfintei, nu a putut sa clinteasca credinta ei cea tare. Iar mai pe urma i-a taiat capul cu sabia si sufletul ei a mers la locasurile cele vesnice.
( cel tanar, spre a se deosebi de cuviosul Nil pustnicul care a trait in Egipt, numele luandu-l dupa ce a devenit monah))
Sf. Nil se naste la Rossano in anul 910 dintr-o familie instarita, fiind botezat cu numele de Nicola ( Nicolae), frecventeaza scoala bisericii din Rossano ( regiunea Calabria), devenind un caligraf de exceptie. Lector pasionat al Sfantei Scripturi, si Vietile Sfintilor, la moartea parintilor, fu incredintat surorii mai mari si parea destinat vietii religioase, dar se casatoreste formandu-si propria familie, avand si o fiica. La varsta de 30 de ani dupa o lunga boala si suferinta fizica care-l aduse aproape de pragul mortii, decide sa urmeze calea sihastriei si parasindu-si familia se dedica astfel vietii contemplative si caritabile.
Fiind in cautarea si dobandirea Sfantului Duh, se retrage in restriste si liniste , intr-o pestera situata intre Lucania si Calabria, devenind monah, fiind hirotonit in ordinul basilian.
Faima deosebita, exemplul vietii ascetice si simplitatea aleasa se raspandeste repede si nu putini sunt cei care-l urmeaza, puternicii vremii oferindu-i chiar onoruri si sarcini ca episcop, dar el refuza aceste onoruri, dispretuind aceste merite vremelnice.
Isi incepe astfel viata monahala la San Demetrio Corone, fondand o manastire basiliana (se refera la ritul oriental, ortodox, bizantin, de Sf. Vasile cel Mare), pe ruinele unei foste bisericute dedicata Sf. Adrian si Natalia si unde locuieste timp de 25 de ani. Aici pune bazele unei institutii monahale grecesti care avea rolul de reunificare intre biserica orientala si cea apuseana (in vremea imparatului german Otone al III-lea).
Dar evenimentele vremii ( invazia saracinilor in Sicilia si curand si Calabria) cat si viata ascetica il poarta departe ajungand in Campania la poarta principe lui Capua care-i oferi si acesta la randul lui episcopatul dar refuza din nou, cerand numai un loc unde se putea retrage impreuna cu monahii si discipolii care-l insoteau.
A-l primi fu Aligerno, abate de Montecassino, care intre 979 si pana in 980 i-a oferit ca adapost o cladire apartinand anticei manastiri de benedictini di Montecassino, Sf Mihail Arhanghelul in Valleluce.
Sf. Nil impreuna cu calugarii sai marira biserica si cu permisiunea abatelui Aligerno introdusera ritul bizantin din bisericile orientale. Pe langa viata specifica ascetica Sf. Nil impreuna cu discipolii sai se dedica si vietii de evanghelizare a populatiilor di zona.
Documentele vremii fac referire la faptul ca pe cand Sf. Nil se gasea inca in aceasta zona, a fost ajuns de conationali de ai sai nascuti in Bizant care proveneau di zona Taranto, amenintati de invaziile barbarice, sfantul facand posibila construirea pentru acestia a unei bisericute, dupa care apare practic si localitatea San’t Elia Fiume Rapido din vecinatatea Gaeta. Din aceasta bisericuta se mai pastreaza si astazi cateva ruine ( a fost distrusa in bombardamentele celui de al 2-lea razboi mondial impreuna cu manastirea Montecassino, azi reconstruita).
Din pacate dupa moartea abate lui Aligerno si venirea lui Mansone ( care nu vedea cu ochi buni viata in sihastrie), relatiile se schimba si Sf. Nil este nevoit sa se refugieze in alte locuri, ajungand pana in Sèrperi ( actuala Serapo), unde ramase timp de 10 ani. Dupa o scurta si amarnica experienta traita la Roma, pentru a putea salva un al sau conational Giuseppe Filagato ales papa din vrerea principesei bizantine Teofana cu numele de Giovanni al XVI-lea, impotriva caruia grupari uzurpatoare s-au rasculat defaimandu-l si ucigandu-l, Sf. Nil se retrage din nou la Sèrperi trist si nemangaiat, nu inainte de a anunta profetii teribile despre ucigasii lui Filagato.
In 1004 se refugiaza spre Tuscolo, in manastirea Sf. Agata, unde vine sa-l viziteze principele Gregorio de Tuscolo care-i permite sa locuiasca pe o bucata din teritoriul sau, un mic oratoriu din Cryptaferrata (actuala Grottaferrata) numita asa datorita gratiilor duble de la ferestre din preajma Romei in Lazio, unde lociueste impreuna cu discipolii sai pana in data de 26 septembrie cand moare la varsta de 95 de ani, cerand sa fie inmormantat in acest loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune ce crezi!