Sfintii Romani

VIETILE SFINTILOR ROMANI



Sfanta Scriptura ne arata ca "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui" (Psalm 67, 36). Aceasta inseamna in primul rand ca Dumnezeu - Unicul izvor al sfinteniei - impartaseste sfintenia Sa oamenilor pe masura ce oamenii il cauta pe Dumnezeu.

De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna zicand: "Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12,14). Biserica lui Hristos Cel rastignit si inviat, intemeiata de El prin pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, este deodata experienta cautarii sfinteniei si a primirii sfinteniei de catre oameni. Cu alte cuvinte, comuniunea sfintilor din toate veacurile si din toate locurile este comuniunea Imparatiei lui Dumnezeu (Romani 14,17). Sfintii sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu si cei mai buni dintre oameni. Sfantul este purtatorul dragostei lui Hristos pentru lume si salasul locuirii Sfantului Duh, Care cu suspine negraite doreste ca orice om sa creasca duhovniceste spre asemanarea cu Dumnezeu (Romani 8,27-30).

Biserica cinsteste pe sfinti intrucat simte prezenta lui Hristos si lucrarea Sfantului Duh in ei. Cinstirea sfintilor nu este, asadar, o stirbire a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotriva, este o preamarire a iubirii Sale pentru oameni si ai lucrarii Lui de inaltare a omului spre frumusetea si viata vesnica a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este minunat intr-o singuratate si intr-o izolare vesnica, ci este minunat intru sfintii care se bucura de iubirea lui Dumnezeu si de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmaritoare cunoaste si cinsteste bucuria sfintilor. Intrucat omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic sfant, sfintenia este viata adevarata a omului, sau implinirea umanului. Astfel, Evanghelia indeamna: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este" (Matei 5,48). Dumnezeu lucreaza minunat de-a lungul intregii istorii a omenirii si cheama la sfintenie toate neamurile si toate categoriile de oameni, de toate starile, de toate varstele: "El voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la constinta adevarului sa vina" (I Timotei 2,4).

Cartea Apoclipsei ne spune ca neamurile isi vor aduce slava lor in Imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa 21, 16). Sfintii fiecarui neam reprezinta mai ales frumusetea cea nepieritoare a slavei fiecarui neam in fata lui Dumnezeu.

Sfintii pe care I-a canonizat Biserica noastra au fost mai intai cinstiti de poporul credincios, iar Biserica, de fapt, confirma recunoastera sfinteniei, care vine din lucrarea Sfantului Duh in oameni. Biserica constata si proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate. Sfintii sunt cunoscuti si necunoscuti oamenilor, iar numarul total al sfintilor din fiecare neam si din fiecare vreme il stie numai Dumnezeu. Biserica a randuit ca duminica intaia dupa Rusalii sa fie numita "Duminica Tuturor Sfintilor", aratand prin aceasta ca sfintenia este cel mai de pret rod al lucrarii Sfantului Duh in Biserica. Pentru a sublinia faptul ca Duhul Sfant a lucrat in chip minunat de-a lungul veacurilor si pe pamantul tarii noastre sau in poporul nostru, de la crestinarea sa incepand cu secolul II si pana astazi, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992, a hotarat ca Duminica a II-a dupa Rusalii sa fie numita "Duminica Sfintilor Romani", urmand Duminicii Tuturor Sfintilor, in general.

Iata, va prezentam acum Actul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale romane privind canonizarea unor Sfinti romani


SFANTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE,


PREA IUBITULUI CLER, CINULUI MONAHAL SI DREPTMARITORILOR CRESTINI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMANE, HAR, MILA SI PACE LA DUMNEZEU-TATAL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!


Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai (Psalm 67, 36), caci prin sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei" (Psalm 15,3).


Bucurie mare vesteste astazi fiilor sai, Biserica noastra dreptmaritoare, la crugul anului mantuirii 1992, in Duminica Tuturor Sfintilor, hotarand ca in randurile acestora sa fie asezati cei alesi si bineplacuti lui Dumnezeu pe care ea insasi I-a odraslit in sanul neamului romanesc.

Prin aceasta Biserica noastra implineste indemnul Sfantului Apostol Pavel care zice: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7).

Urmatori ai acestui indemn, credinciosii Bisericii noastre cinstesc impreuna pe toti sfintii celei una, sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica si impreuna cu acestia pe sfintii plamaditi de evlavia neamului romanesc, intre care se numara martiri, marturisitori si mari traitori intru Hristos din randurile credinciosilor, cuviosilor, preotilor, ierarhilor alesi de Dumnezeu, care au stralucit si au primit in cer cununi de slava.

Noi ii laudam pe Sfinti ca pe purtatorii unor prea inalte lupte si biruinte duhovnicesti si ca pe cei ce au intruchipat in fiinta lor frumusetea cea nepieritoare si privim la ei ca la invatatorii nostri pe calea desavarsirii in Hristos, straduindu-ne sa ne asemanam lor in credinta, in nadejde si dragoste si sa le urmam pilda.

Pe Sfinti ii cinstim, ca pe "prietenii" si "casnicii" lui Dumnezeu (Efes. 2, 19) si ca pe niste frati desavarsiti ai nostri, care au cunoscut incercarile si nevoile vietii pamantesti iar acum, in apropierea lui Dumnezeu mijlocesc si se roaga Lui pentru mantuirea noastra. Prin cinstirea sfintilor noi sporim, inainte de toate, cinstirea pe care o datoram lui Dumnezeu, asa cum glasuia Mitropolitul Varlaam al Moldovei in Cazania de la Duminica Tuturor Sfintilor.

Luand aminte la cuvintele Mantuitorului: "Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel care M-a trimis pe Mine" (Matei 10,40), Sfantul Vasile cel Mare ne invata, spunand: "Primesc si pe Sfintii Apostoli si Mucenici, si-I chem ca mijlocitori inaintea lui Dumnezeu, ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, sa-mi fie milostiv, Iubitorul de oameni Dumnezeu si sa-mi daruiasca iertare de pacate".

Rugaciunile sfintilor inaintea lui Dumnezeu pentru mantuira noastra sunt mai bine primite, insa, daca si noi credinciosii, impodobiti cu credinta si fapte bune, ne rugam impreuna cu ei, lepadandu-ne de pacatele noastre. Acest adevar il intareste si Sfantul Ioan Gura de Aur, cand spune: "Stiind acestea, iubitilor, sa alergam la mijlocirea sfintilor, dar sa nu ne marginim la aceasta, ci sa lucram si noi cum se cuvine, dupa pilda pe care ne-au dat-o ei".

Sfintii Parinti, adunati la Sinodul al VII-lea Ecumenic, exprimand invatatura si practica dintotdeauna a Bisericii, cu radacini adanci in insasi Sfinta Scriptura, au hotarat astfel: "Noi pazim cuvintele Domnului, cuvintele apostolesti si proorocesti, prin care am invatat sa cinstim si sa marim, mai intai pe cea adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pe Sfintele puteri ingeresti, pe apostoli, pe prooroci, pe martirii cei mariti, pe Sfintii Parinti purtatori de Dumnezeu si pe toti barbatii cei sfinti, si sa cerem mijlocirea lor pentru ca ei ne pot face placuti lui Dumnezeu Imparatul tuturor". Tot Sinodul al VII-lea Ecumenic a hotarat: "Cine nu marturiseste ca toti sfintii cei care au placut lui Dumnezeu, atat cei inainte de Lege, cat si cei de sub har, sunt vrednici de cinstire dupa trup si dupa suflet, sau nu face rugaciuni catre sfinti ca si catre unii care voiesc sa mijloceasca pentru lume, potrivit traditiei Bisericii, sa fie anatema!".

I - In curgerea vremii Bisericile Ortodoxe locale si-au imbogatit tezaurul spiritual inscriind in calendarele lor, alaturi de marii Sfinti ai Ortodoxiei ecumenice, noi nume de sfinti din randul fiilor lor.

In evlavia credinciosilor nostri n-a lipsit niciodat cinstirea unor vrednici traitori, marturisitori si aparatori ai dreptei credinte, flori alese ale spiritualitatii romanesti din randurile credinciosilor, cuviosilor, preotilor si ierarhilor Bisericii noastre, fara sa se fi facut proclamarea cinstirii lor printr-un act sinodal.

In anul 1950, Sfantul nostru Sinod, in spiritul traditiei crestine autentic ortodoxe, a hotarat inscrierea in randul sfintilor a unora dintre acestia, recunoscand si confirmand cinstirea pe care poporul dreptcredincios o aducea acestor sfinti de mult timp, pentru ca in anul 1955-1956 sa proclame prin Tomos sinodal canonizarea lor, cu cinstire locala pentru unii si cu cinstire in intreaga Biserica Ortodoxa Romana fiind impartasita si de celelalte Biserici Ortodoxe surori.

Dar, in vatra strabuna de credinta a Bisericii noastre, evlavia poporului dreptcredincios a continuat sa cinsteasca si pe alti alesi ai lui Dumnezeu, pe langa cei canonizati in anii 1950-1956, asupra carora o comisie sinodala si-a indreptat cercetarile, propunand Sfantului Sinod canonizarea lor ca sfinti.

Intre acestia, din randurile monahilor se numara: Cuviosul Gherman din Dobrogea, Cuviosul Ioan de la Prislop, Cuviosul Antonie de la Iezerul-Valcea, Cuvisul Daniil Sihastru, Cuviosul Ioan de la Neamt-Hozevitul si Cuvioasa Teodora de la Sihla; din randul slujitorilor bisericesti se numara: preotii marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales si ierarhii: Mitropolitul martir Antim Ivireanul, Arhiepiscopul Ghelasie de la Ramet, Episcopul Iosif Marturisitorul din Maramures si Episcopul Leontie de la Radauti, iar dintre dreptcredinciosi amintim pe: martirii Constantin Voda Brancoveanu cu cei patru fii, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul sau Ianache, precum si binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare al Moldovei.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, intrunit la 20 iunie 1992, examinand rezultatele cercetarilor si propunerile Comisiei sinodale, a constatat ca toti acestia au intrat si s-au pastrat in constiinta Bisericii, in evlavia pastorilor si pastoritilor, prin marturisirea neindoielnica a ortodoxiei credintei lor, prin vietuire crestina pilduitoare pana la masura sfinteniei, unii dintre ei suferind moarte martirica, altii infruntand orice primejdii si patimiri pentru marturisirea dreptei credinte, iar altii invrednicindu-se de la Dumnezeu cu darul facerii de minuni, toti laolalta slujind si aparand Biserica, dreapta credinta si poporul din care au odraslit;

Recunoscand darul sfinteniei cu care acestia au fost impodobiti si luand aminte la evlavia pe care le-o arata clerul si credinciosii nostri;

Purtand de grija prin aceasta de cresterea duhovniceasca si intarirea in credinta a obstei noastre dreptmaritoare;

Pe temeiul Asezamintelor dumnezeiestilor parinti si respectand intru totul randuiala canonica a Sfintei noastre Biserici;

Sfantul Sinod, la 20 iunie 1992, chemand in ajutor pe Milostivul Dumnezeu, a hotarat in chip sobornicesc ca acestia sa fie cinstiti ca sfinti in intreaga Biserica Ortodoxa Romana, sa fie inscrisi in calendar in zilele care s-au randuit, intocmindu-li-se sinaxare, slujbe si zugravindu-li-se chipul in icoane.

Iar acum vestim si proclamam solemn si canonic asezarea lor in randul sfintilor si chemam pe toti fiii Bisericii Ortodoxe Romane, ca si pe toti evlaviosii frati ortodocsi de pretutindeni, sa le urmeze pilda vietuirii lor sfinte si sa-si sporeasca rugaciunile catre ei, in nadejdea partasiei cu acestia la viata si fericirea vesnica.

1. SFANTUL CUVIOS GHERMAN DIN DOBROGEA - praznuit la 29 februarie, vas ales al lucrarii dumnezeiesti in pamantul Scitiei Mici de altadata, in secolele IV-V, pe unde au strabatut pasii si cuvantul Sfantului Apostol Andrei, traitor la locurile de sihastrie din Siria, Palestina si Egipt si daruit cu harul preotiei prin mainile Sfantului Ioan Gura de Aur, a revenit pe pamantul Dobrogei, reinnoind viata monahala de aici. Prieten al Sfantului Ioan Casian, care il numeste in scrierile sale "Sfantul Parinte Gherman", a hranit din intelepciunea si bogatia darurilor sale sufletele cautatorilor de Dumnezeu si de desavarsire crestina.


2. SFANTUL CUVIOS IOAN DE LA PRISLOP - praznuit la 13 septembrie, iubitor de nevointe duhovnicesti si ravnitor intru cele sfinte, a trait viata pustniceasca in vacurile XV-XVI, in apropierea manastirii Prislop, ramanand pilda vie de sfintenie pentru toti credinciosii din vremea lui care l-au cercetat si I-au cerut sfatul, ca si pentru cei din zilele noastre, care nu inceteaza a se reculege sufleteste la pestera din munte, langa apa Silvasului si la Manastirea Prislop.


3. SFANTUL CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL-VALCEA - praznuit la 23 noiembrie, osarduitor intru toata asprimea vietii manastiresti in pestera de langa Schitul Iezerul, care zabovea indelung in postiri si privegheri de toata noaptea, a trait pe vremea voievodului Matei Basarab si a Sfantului martir voievod Constantin Brancoveanu, ramanand chip luminos de credinta si evlavie pentru calugari si credinciosi.


4. SFANTUL CUVIOS DANIIL SIHASTRUL - praznit la 18 decembrie, podoba a sihastrilor si lauda a calugarilor moldoveni petrecand viata ingereasca pe pamant, a fost sfetnic de taina si iscusit parinte duhovnicesc al dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, precum si al credinciosilor care il cercetau pentru sfat si indrumare duhovniceasca. Chipul lui de sfant, zugravit din vremuri vechi la Manastirea Voronet, sta marturie despre sfintenia vietii sale si despre cinstirea ce i s-a adus.


5. SFANTUL CUVIOS IOAN DE LA NEAMT - praznuit la 5 august vlastar al tinuturilor Moldovei, deprins cu rugaciunea si cu evlavia crestineasca de la frageda varsta a primit chipul ingeresc al calugariei in Manastirea Neamt. Mana lui Dumnezeu I-a indreptat pasii spre Tara Sfanta unde, dupa mai multi ani de nevointa la schitul romanesc din Valea Iordanului, s-a inchinoviat la Manastirea Sfantul Gheorghe Hovezitul, iar, spre sfarsitul vietii sale, pentru o si mai mare nevointa duhovniceasca, s-a retras in pestera Sfanta Ana, pana la trecerea la cele vesnice la 47 de ani, in anul 1960. Cand mormantul I-a fost deschis, dupa mai multa vreme, s-a constatat ca trupul sau nu fusese atins de putreziciune, raspandind miros de buna mireasma. Sfintele sale moaste se afla astazi in biserica Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul, la care venind de departe credinciosi romani si alte neamuri, se inchina cu mare evlavie.


6. SFANTA CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA - praznuita la 7 august, traitoare la cumpana veacurilor XVII-XVIII, a fost aleasa de Dumnezeu pentru viata ingereasca de sihastrie, retragandu-se si vietuind intr-o pestera de la Sihla din muntii Neamtului. Prin asprele sale nevointe pustnicesti, Sfanta Cuvioasa Teodora a dobandit de la Dumnezeu darul rugaciunii fierbinti, al lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Hristos, facandu-se podoaba stralucitoare a monhismului din Carpati.


7. SFINTII PREOTI MARTURISITORI IOAN DIN GALES SI MOISE MACINIC DIN SIBIEL - praznuiti la 21 octombrie, traitori in veacul al XVIII-lea, ca niste ostasi neinfricati ai lui Hristos s-au aratat luptand si patimind temnite si chinuri pentru curajul si statornicia in marturisirea si apararea credintei ortodoxe impotriva actelor de dezbinare religioasa si nationala a romanilor din Transilvania. Prin viata lor preoteasca de totala daruire lui Hristos si Bisericii Sale si prin suferintele indurate, pentru apararea dreptei credinte, acestia sunt pilde vii de credinta si marturisire ortodoxa si de jertfelnicie pentru Hristos.


8. SFANTUL IERARH MARTIR ANTIM IVIREANUL - praznuit la 27 septembrie, trimis de Dumnezeu din partile Iviriei in pamantul romanesc, dupa o scurta sedere si lucrare ca monah si egumen la Manastirea Snagov, s-a dovedit o comoara de mult pret pentru Biserica noastra, ca episcop al Ramnicului si apoi mitropolit al Tarii Romanesti in primele decenii ale vaecului al XVIII-lea, alaturi de Sfantul Voievod martir Constantin Brancoveanu. Inmultind talantii daruiti de Dumnezeu, Sfantul Ierarh Antim Ivireanul s-a facut invatator al dreptei cinstiri de Dumnezeu, lauda arhiereilor Tarii Romanesti, podoaba a carturarilor si dulce graitor al intelepciunii dumnezeiesti in prea frumoasa limba romaneasca si milostiv cu cei aflati in nevointa. Neinfricat aparator al dreptei credinte, Sfantul Ierarh Antim s-a aratat marturie tare si pavaza statornica a Ortodoxiei impotriva necredinciosilor, indurand chinuri si primind moarte martirica.


9. SFANTUL IERARH IOSIF MARTURISIRTORUL DIN MARAMURES - praznuit la 24 aprilie, traitor la cumpana veacurilor XVII-XVIII, s-a aratat indreptator si marturisitor al dreptei credinte si indelung rabdator al uneltirilor, pribegiilor si suferintelor din partea celor potrivnici Ortodoxiei. In viata si amintirea credinciosilor maramureseni Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul a ramas pilda de bunatate, blandete, veghetor si ocrotitor al turmei incredintate lui spre pastorire, pentru noi toti astazi cald rugator catre Mantuitorul Iisus Hristos.


10. SFANTUL IERARH GHELASIE DE LA RAMET - praznuit la 30 iunie, vietuitor in Transilvania catre sfarsitul vecului al XIV-lea, s-a aratat ales povatuitor al preotilor, calugarilor si credinciosilor, iar prin nevointele sale a luat chip de sfintenie. Aminitrea sa este adeverita de inscriptia descoperita in vechea biserica a Manastirii Ramet in care sta scris numele sau si anul pastoririi ca Arhiepiscop. Sfintenia vietii sale, a ramas peste veacuri in evlavia credinciosilor care l-au cinstit si il cinstesc ca sfant pe Ghelasie de la Ramet.



11. SFANTUL IERARH LEONTIE DE LA RADAUTI - praznuit la 1 iulie, a trait in prima jumatate a veacului al XV-lea, petrecandu-si toata viata intru smerenie si alese nevointe duhovnicesti, pentru care a fost inaltat in scaunul de episcop al Radautilor. Ca arhipastor a vegheat cu intelepciune la pastrarea randuielilor canonice, slujind si cu smerenie fiind de folos duhovnicesc pastoritilor sai. Retras din scaunul de episcop al Radautilor si primind schima cea mare a trait cu adevarat viata de inger in trup pana la trecerea sa la cele vesnice. Multi credinciosi au venit si s-au inchinat sfintelor sale moaste in Catedrala din Radauti pana in anul 1639, cand acestea au fost rapite de navalitori, cum amintesc cronicile, nestiindu-se nici azi locul unde au fost duse.



12. BINECREDINCIOSUL VOIEVOD STEFAN CEL MARE SI SFANT - praznuit la 2 iulie, a fost un neinfricat aparator al dreptei credinte si ocrotitor al Moldovei in lunga sa domnie de la 1457 la 1504.

Inarmat cu platosa credintei in Dumnezeu, cu cea a postului si rugaciunii si cu multe fapte ale dragostei crestine, binecredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant s-a ingrijit de soarta Bisericii, ridicand din temelie numeroase lacasuri de inchinare, a miluit pe cei sarmani si pe ostenii cu care impreuna, chemand mereu in ajutor pe Milostivul Dumnezeu, a fost pavazata credintei crestine si hotarelor tarii. Evlavios si rugator voievod, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant adesea si-a alinat suferintele si a gasit cuvant de zidire sufleteasca la parintele sau duhovnicesc Daniil Sihastru. De la mutarea sa la cele vesnice, amintirea voievodului sta vie in evlavia si cinstirea bunilor romani de pretutindeni, precum flacara candelei nestinse care-I strajuieste mormantul din ctitoria sa, Manastirea Putna.

13. SFINTII MARTIRI BRANCOVENI, CONSTANTIN VODA, CU CEI PATRU FII AI SAI, CONSTANTIN, STEFAN, RADU, MATEI SI SFETNICUL IANACHE - praznuiti la 16 august, s-au invrednicit a suferi moarte muceniceasca pentru dreapta credinta si pentru neamul romanesc din care au fost odrasliti. Sfantul martir Constantin Voda Brancoveanu, care cu crestineasca intelepciune a carmuit Tara Romaneasca vreme de 25 de ani (1688-1714), a stralucit ca un mare ocrotitor de cultura si arta romaneasca, ridicand, innoind si inzestrand numeroase biserici, manastiri si alte asezaminte, miluind pe cei saraci si ajutand cu prisosinta celelalte Biserici Ortodoxe surori aflate atunci la grea cumpana. Scos din scaunul de domnie, Sfantul Constantin Voda Brancoveanu a suferit chinuri impreuna cu fiii si sfetnicul sau, la Constantinopol, invrednicindu-se cu totii sa-si incununeze fruntea cu coroana sfanta a muceniciei pentru credinta ortodoxa pe care au aparat-o si marturisit-o cu pretul vietii.



II - In anul 1950, odata cu hotararea de generalizare a cultului unor sfinti cu moaste in tara noastra, Sfantul Sinod a canonizat cu cinstire locala doar in unele eparhii si a inscris in randul sfintilor unii ierarhi, cuviosi si dreptcredinciosi de neam roman, cu viata imbunatatita si care au marturisit dreapta credinta, unii chiar prin moarte muceniceasca.

Sfintii canonizati atunci de Biserica Ortodoxa Romana cu cinstire locala, sunt urmatorii:

- Sfintii Ierarhi si Marturisitori Ilie Iorest si Sava, mitropolitii Ardelului, prazniti la 24 aprilie si a caror cinstire se randuise numai in cuprinsul Mitropoliei Ardealului;

- Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos, praznuit la 15 septembrie si a carui cinstire se randuise in cuprinsul Mitropoliei Banatului;

- Sfintii Cuviosi Marturisitori Visarion, Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea, praznuiti impreuna la 21 octombrie si a caror cinstire se randuise in cuprinsul Mitropoliei Ardealului;

- Sfantul Ierarh Calinic Cernicanul, praznuit la 11 aprilie si a carui cinstire se randuise in cuprinsul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei si al Mitropoliei Olteniei.

In deceniile care au trecut de la canonizarea acestor sfinti cu cinstire locala, s-a constatat, spre slava Sfintei noastre Biserici, ca evlavia pentru ei a depasit de mult hotarele eparhiilor in care au fost canonizati, credinciosii romani din diferite parti ale tarii facand pelerinaje si ridicand rugaciuni de lauda in cinstirea acestora, iar celelalte eparhii inscriindu-le treptat numele in calendarele lor.

Pentru toate aceste motive, precum si pentru faptul ca acesti sfinti sunt rodul spiritualitatii romanesti si al evlaviei clerului si credinciosilor Bisericii noastre;

Luand act de rezultatul cercetarile Comisiei pentru canonizarea sfintilor romani si vazand ca acestea sunt intemeiate pe randuielile dumnezeiestilor Parinti si ca s-a respectat intru totul procedura canonica privind generalizarea cultului sfintilor asa cum este data de Biserica,

Sfantul Sinod, chemand in ajutor pe Preabunul Dumnezeu, a hotarat la 20 iunie 1992 ca acesti sfinti sa fie cinstiti in intreaga Biserica Ortodoxa Romana prin generalizarea cultului lor si sa fie inscrisi in calendarul tuturor eparhiilor din cuprinsul Patriarhiei in zilele care s-au statornicit, precum si in cartile de cult cu slujbele care li s-au intocmit.


III - In curgerea de doua ori milenara a istoriei poporului si Bisericii noastre dreptmaritoare, numerosi au fost sfintii odrasliti din pamantul romanesc care au vietuit, propovaduit si au suferit martiriul pentru credinta crestina in spatiul carpato-danubiano-pontic si a celor nascuti in alte parti ale lumii, dar care au predicat si au fost martirizati in partile noaste, fiind cinstiti ca sfinti de catre alte Biserici, care i-au inscris in sinaxarele, martirologiile si calendarele lor.

Este binecunoscut ca datorita vitregiilor vremurilor de mult apuse, multe marturii despre vredniciile poporului nostru dreptcredincios au trecut neobservate sau au fost distruse. Cu toate acestea, a binevoit Milostivul Dumnezeu ca macar unii dintre cei ce au vietuit, au propovaduit sau au suferit martiriul pe pamantul nostru, fie romani, fie de alte neamuri, sa fie amintiti in clendarele altor Biserici.

De aceea, inca din primavara anului 1989, Comisia pentru canonizarea sfintilor romani, pe baza studiilor ce au fost intocmite de teologii si cercetatorii romani au facut propuneri pentru inscrierea lor in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, cu cinstire generala.

Ca urmare, la propunerea Comisiei pentru canonizarea sfintilor romani si dupa randuiala canonica a Sfintei noastre Biserici, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat generalizarea in intreaga noastra Biserica si inscrierea in calendarele tuturor eparhiilor, la datele de praznuire statornicite, a Cultului Sfintilor de neam roman care au vietuit, au propovaduit si au suferit martiriul pentru dreapta credinta in spatiul carpato-danubiano-pontic si a sfintilor de alte neamuri care au predicat si au fost martirizati in partile noaste, dupa cum urmeaza:

Sfintii Mucenici CLAUDIU, CASTOR, SEMPRONIAN si NICOSTRAT, praznuiti la 9 noiembrie;
Sfantul Cuvios PAISIE de la Neamt, praznuit la 15 noiembrie;
Sfantul Mucenic DASIE, praznuit la 20 noiembrie;
Sfantul Mucenic Hermes, praznuit la 31 decembrie;
Sfantul Cuvios ANTIPA de la Calapodesti, praznuit la 10 ianuarie;
Sfintii Mucenici ERMIL si STRATONIC, praznuiti la 13 ianuarie;
Sfantul VETRANION, episcop de Tomis, praznuit la 25 ianuarie;
Sfantul Cuvios IOAN CASIAN, praznuit in anii bisecti la 29 februarie, iar in anii nebisecti slujba i se savarseste la pavecernita din 28 februarie;
Sfantul Mucenic MONTANUS preotul si sotia sa MAXIMA, praznuiti la 26 martie;
Sfantul IRINEU, episcop de Sirmium, praznuit la 6 aprilie;
Sfantul Mucenic SAVA de la Buzau, praznuirea se va face la 12 aprilie;
Sfantul TEOTIM, episcop de Tomis, praznuit la 20 aprilie;
Sfintii Mucenici PASICRAT si VALENTIN, praznuiti la 24 aprilie;
Sfantul Mucenic IULIU VETERANUL, praznuit la 27 mai;
Sfintii Mucenici ZOTIC, ATAL, CAMASIS si FILIP de la Niculitel, praznuiti la 4 iunie;
Sfintii Mucenici NICANDRU si MARCIAN, praznuiti la 8 iunie;
Sfantul Mucenic ISIHIE, praznuit la 15 iunie;
Sfantul NICETA de la Remesiana, praznuit la 24 iunie;
Sfantul Mucenic IOAN CEL NOU de la Suceava, a carui praznuire se va face la 24 iunie;
Sfintii Mucenici EPICTET si ASTION, praznuiti la 8 iulie;
Sfantul Mucenic EMILIAN de la Durostor, praznuit la 18 iulie;
Sfantul NIFON, patriarhul Constantinopolului, praznuit la 11 august;
Sfintii Mucenici DONAT diaconul, ROMUL preotul, SILVAN diaconul si VENUST, praznuiti la 21 august;
Sfantul Mucenic LUP, praznuit la 23 august.

In grai de Minei, deci, sa ridicam acum cantari de lauda catre acesti sfinti zicand: "Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati pe Milostivul Dumnezeu, sa se miluiasca de sufletele noastre".

IV - Multe Biserici dreptmaritoare in decursul veacurilor au asezat in ceata sfintilor si cinstesc dupa cuviinta pe unii dintre fiii lor, care au bineplacut inaintea lui Dumnezeu prin vietuirea in Hristos si prin marturia data despre aceasta, randuind in acelasi timp o zi de praznuire pentru toti sfintii stiuti si nestiuti, pe care numai Dumnezeu I-a inscris in Cartea alesilor Sai.

Sosit-a deci vremea ca si Biserica Ortodoxa Romana sa-si cinsteasca dupa vrednicie pe toti fiii ei, sfinti plamaditi de evlavia neamului romanesc din care au rasarit martiri, marturisitori, apratori ai dreptei credinte si mari traitori din randurile credinciosilor, cuviosilor, preotilor si ierarhilor care dintotdeauna au stralucit in cununa Bisericii stramosesti iar in cer sunt impodobiti cu slava.

De aceea, luand aminte la credinta si dragostea, evlavia si mila, cinstea si dreptatea si la daruirea si jertfelnicia neamului romanesc, care a odraslit multime de sfinti pe care numai Bunul Dumnezeu ii stie si ii cunoaste cati sunt;

Vazand trebuinta randuirii unei zile de pomenire a sfintilor romani asa cum a fost propusa de Comisia sinodala pentru canonizarea sfintilor romani;

Sfantul Sinod a hotarat la 20 iunie 1992 ca de acum si pana la sfarsitul veacurilor, in intreaga Biserica Ortodoxa Romana, sa se numere cu sfintii si sa se cinsteasca dupa pravila cu slujba speciala si cu acatist toti sfintii din neamul romanesc, stiuti si nestiuti, pentru a caror cinstire se instituie "DUMINICA SFINTILOR ROMANI" care va fi asezata in Calendarul Bisericii noastre in fiecare an a doua Duminca dupa Pogorarea Duhului Sfant, aratandu-se prin aceasta lucrarea Sfantului Duh in Biserica noastra de-a lungul veacurilor.

In aceasta Duminica vor fi amintiti si cu evlavie cinstiti:

- Sfintii ierarhi, preoti si diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane care s-au savarsit muceniceste si au marturisit si au aparat cu jertfelnicie credinta ortodoxa, neamul si tara noastra;

- Sfintii cuviosi si cuvioase care s-a savarsit traind deplin viata calugareasca si care, prin pilda vietii lor si prin rugaciune, au hranit duhovniceste pe toti dreptcredinciosii;

- Sfintii martiri din orice treapta harica sau stare obsteasca si toti aceia care prin patimirile si sangele lor martiric au primit cununa sfinteniei;

- Sfintii romani ucisi de ostile pagane sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum si cei care au cazut in lupta cu acestia sau in amara robie pentru credinta, Biserica si neam;

- Sfintii care s-au savarsit luptand cu arma cuvantului pentru apararea credintei, a Bisericii Ortodoxe si a binecredinciosilor ei fii. Si toti ceilalti sfinti crestini ortodocsi romani din toate timpurile si de pretutindeni, stiuti si nestiuti, care au sporit in dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugaciunii si a virtutii crestine, pe care Dumnezeu i-a scris in Cartea Vietii.

Catre toti acestia sa inaltam rugaciuni fierbinti, cu inima curat si impreuna cu ei sa premarim pe Dumnezeu zicand: "Bucurati-va, toate cetele sfintilor romani impreuna cu toti sfintii, podoaba de mult pret a Bisericii lui Hristos, cea una dreptmaritoare!"

Vestindu-va toate cele de mai sus, cu constiinta datoriei implinite fata de inaintasii nostri, demni de cinstire pentru sfintenia vietii lor, sa ne indreptam rugaciunile catre Atotputernicul Dumnezeu, drept multumire pentru toate cate ne-a invrednicit a savarsi pentru slava Bisericii si a dreptcredinciosului popor roman.

Si pentru ca legatura si comuniunea noastra de rugaciune cu sfintii pe care I-am pomenit si cu toti cei alesi si stiuti in totalitatea lor numai de Prea Bunul Dumnezeu, sa dainuiasca de-a pururea, avem indatorirea sa pastram si sa marturisim aceeasi drepta credinta pe care au marturisit-o ei, sa avem aceeasi dragoste lucratoare in faptele bune de fiecare zi si sa propasim pe calea unitatii, in duhul canonicitatii Ortodoxiei noastre.

Sa tinem mereu aprinsa candela credintei stramosesti si a spiritualitatii romanesti, pentru a ne lumina calea spre mantuire, noua si urmasilor nostri.

In duhul sobornicitatii ortodoxe, ne-am adunat in aceasta sfanta zi, la biserica Sfantul Spiridon-Nou din Bucuresti, binecrediciosi crestini ortodocsi, preoti si ierarhi din toate tinuturile romanesti, fruntasi si dregatori ai obstei romanesti si iubiti confrati in Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca prin rugaciunile pe care le-am inaltat, sa dam marturie lumii, si tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe surori, despre hotararea noastra de a cinsti dupa cuviinta, pe acesti Sfinti romani alesi de Dumnezeu.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi toti!

Datu-s-a acest Act Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Romane, in anul mantuirii una mie noua sute nouazeci si doi, luna iunie, ziua douazeci si una.


I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei,
"Sfinti daco-romani si romani", Iasi, 1994, pag. 5-6 si 8-18.