http://www.youtube.com/watch?v=gDadWpFuahEViata din zilele noastre este anormala
Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte - sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de ct de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular - toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia ctorva comunitati - de opinii crestine de un anumit tip - care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata - de moda veche.
Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vrsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri cnd isi educa copilul.
Cnd un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii, si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie. Acest cuvnt nu se afla in nici un vocabular. In Rusia secolului xix sau in orice alta tara serioasa civilizata, unde nimeni nu ar fi deslusit intelesul acestui cuvnt.
Viata aceasta, care este o fuga constanta dupa distractii si este lipsita de orice inteles serios, l-ar face pe un vizitator dintr-o tara de secol xix, care s-ar uita la programele noastre cele mai populare de televiziune, care ar vedea parcurile de distractii, reclamele, filmele, muzica, sa creada ca a nimerit intr-o tara a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea. De obicei, nu luam aceasta perspectiva in consideratie, pentru ca traim in aceasta societate si o luam de buna.
Ctiva analisti ai vietii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de generatia eu, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de universul de plastic sau de lumea fanteziei in care multi oameni traiesc acum, neputnd sa infrunte sau sa inteleaga realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.
Cnd generatia eu se indreapta spre religie - ceea ce se intmpla frecvent in ultimele decenii - este de obicei spre forma de plastic sau fantastica a ei: o religie dezvoltata prin sine (unde sinele ramne obiect de adorare) de brainwashing sau mind-control, de guru zeificati, de cautare a OZN-urilor si a fiintelor extraterestre, de stari spirituale anormale. Nu vom aprofunda aceste manifestari, care probabil va sunt destul de familiare, ci doar vom discuta putin mai trziu despre cum acestea influenteaza viata duhovniceasca a crestinului ortodox din zilele noastre.
Este important pentru noi a intelege, in incercarea noastra de a trai o viata crestina azi, ca lumea care s-a format in vremurile noastre rasfatate face presiuni asupra sufletului, fie in viata religioasa, fie in cea seculara, presiuni care sunt de natura totalitara. Aceasta se sesizeaza usor la cultele care dezvolta dependenta psihica - care s-au bucurat de atta publicitate in ultimii ani - si care cer supunere totala fata de un auto-proclamat om sfnt, dar la fel de evident este si in viata seculara, unde omul nu se confrunta doar cu cte o ispita ici colo, ci cu o stare intreaga de ispitire care il ataca, fie prin muzica de fond din piete sau de la locul de munca sau in mijloacele de transport, fie prin indicatoarele publice si hartile oraselor, prin muzica moderna adusa chiar si in campinguri montane sau cantonamente, chiar si acasa, unde televizorul ajunge de multe ori sa fie stapnul ascuns al casei, dictnd valorile, optiunile si gusturile moderne.
Daca ai copii mici stii ct de adevarate sunt aceste lucruri; cnd au vazut ceva la televizor este foarte greu sa lupti impotriva acestei noi optiuni care este intarita cu autoritate de catre televizor. Mesajul acestei ispite universale care il ataca pe omul de azi - destul de evident in formele seculare, dar de obicei mai ascuns in formele religioase - este: traieste pentru prezent, simte-te bine, relaxeaza-te, fii comod! In spatele acestui mesaj se afla altul, mult mai sinistru, camuflat, care este dat pe fata numai in tarile oficial atee, care se afla cu un pas inaintea lumii libere din acest punct de vedere. De fapt ar trebui sa intelegem ca ceea ce se intmpla in lume azi este foarte asemanator de la un loc la altul, indiferent ca are loc in spatele Cortinei de Fier sau in lumea libera.
Exista mai multe varietati, dar atacul este acelasi pentru a ne cstiga sufletul . In tarile comuniste exista o doctrina atee oficiala. Ti se spune deschis ceea ce trebuie sa faci: sa uiti de Dumnezeu si de orice alta viata in afara de cea prezenta; sa-ti scoti din viata frica de Dumnezeu si respectul pentru lucrurile sfinte; sa-i privesti pe cei ce cred in Dumnezeu in modul traditional ca dusmani pe care trebuie sa-i extermini. Se poate lua ca simbol al vremurilor noastre lipsite de griji, iubitoare de distractii si auto-idolatrie, Disneyland-ul american; daca-i asa, atunci sa nu neglijam a vedea in spatele acestuia-simbolul mult mai sinistru care ne indica incotro se indreapta cu adevarat generatia eu. Gulagul Sovietic, lantul de lagare de concentrare care deja guverneaza viata a aproape jumatate din populatia lumii.
Doua moduri gresite de apropiere de viata spirituala
Dar, cineva ar putea zice, ce au toate acestea de a face cu noi, care incercam sa ducem, pe ct ne sta in putinta, o viata crestina ortodoxa sobra? Multe are, intr-adevar, de a face cu noi. Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru, anormala cum este, este locul unde ne incepem viata crestina. Indiferent de ce facem cu viata noastra, indiferent de adevaratul continut crestin pe care i-l dam, totusi inca are ceva din amprenta generatiei eu in ea si trebuie sa fim destul de smeriti pentru a vedea acest lucru.
De aici trebuie sa incepem. Exista doua moduri gresite de a te apropia de viata din jurul nostru, cai pe care multi pasesc de obicei azi, gndind ca, intr-un fel, aceste lucruri ar trebui sa le faca un crestin ortodox.
Un mod de apropiere - cel mai obisnuit - este pur si simplu de a merge in pasul vremii: sa te adaptezi la muzica rock, la gusturile si curentele moderne si la intregul ritm al vietii moderne. De cele mai multe ori parintii de moda veche vor avea foarte putin contact cu aceasta viata si vor continua sa-si duca viata mai mult sau mai putin separat, dar se vor bucura sa-si vada copiii urmnd ultima moda si vor crede ca acest lucru este lipsit de primejdii.
Aceasta cale este un dezastru total pentru viata crestina; este moartea sufletului. Unii inca mai pot duce o viata respectabila in afara lumii, fara sa lupte impotriva spiritului vremii, dar sunt morti sau pe moarte; si cel mai trist lucru dintre toate - copiii le vor plati pretul cu numeroase boli si tulburari psihice si spirituale care sunt din ce in ce mai frecvente. Una dintre membrii conducatori sectei sinucigase, care a sfrsit att de tragic in Jonestown cu patru ani in urma, era fiica cea mica a unui preot ortodox grec; grupuri sataniste de rock precum Kiss - Kids in Satan’s Service - sunt alcatuite din tineri rusi fosti ortodocsi; cea mai mare parte a comunitatii templului satanic din San Francisco, conform unui recent studiu sociologic, este format din tineri ortodocsi. Acestea sunt doar cteva cazuri zguduitoare; majoritatea tinerilor ortodocsi nu merg chiar att de departe - ci doar se integreaza lumii anti-crestine din jurul lor si inceteaza sa mai fi exemple de traire crestina pentru cei din jurul lor. Este rau asa. Crestinul trebuie sa fie diferit de lume, cu att mai mult diferit de lumea ciudata si anormala de astazi si acesta trebuie sa fie unul din lucrurile de baza pe care trebuie sa le stie, ca parte a educatiei crestine.
Alta apropiere gresita si la extrema opusa este aceea care ar putea fi numita falsa spiritualitate. O data cu accesul relativ usor datorat traducerilor cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca si a raspndirii vocabularului ortodox despre lupta duhovniceasca, se poate observa o crestere a celor care vorbesc despre isihasm, despre rugaciunea inimii, despre viata ascetica, despre stari inalte de rugaciune si de teologia inalta a unor Sfinti Parinti precum: Sfntul Simeon Noul Teolog, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fii constient de adevarata inaltime a vietii spirituale ortodoxe si sa ai evlavie la marii sfinti care s-au impartasit de ea; dar daca nu vom cugeta intr-un mod foarte realist si foarte smerit la ct de departe suntem cu totii astazi de viata isihasta si ct de putin pregatiti suntem pentru a o urma, interesul nostru fata de ea nu va fi dect o alta expresie a egoismului nostru, a universului nostru de artificial. The me-generation goes hesychast! (“Generatia-eu se apuca de isihasm”) - aceasta incearca sa faca unii; dar in realitate ei numai adauga un nou joc numit isihasm la atractiile Disneyland-ului.
Exista carti cu acest subiect care sunt foarte cunoscute. Chiar romano-catolicii sunt foarte prinsi de acest curent, sub influenta ortodoxa, ei insisi influentnd pe alti ortodocsi la rndul lor; de exemplu: preotul iezuit George Maloney, care scrie tot felul de carti pe acest subiect si traduce din Sfntul Macarie cel Mare si din Sfntul Simeon Noul Teolog si incearca sa-i faca pe oameni sa devina isihasti in viata de zi cu zi. Ei au tot felul de influente, de obicei carismatice; se presupune ca oamenii ar fi inspirati si isi insusesc toate tipurile de disciplina ascetica pe care le dau Sfintii Parinti, care depaseau cu mult nivelul la care ne aflam noi acum.
Acesta este un lucru foarte neserios. Mai este si o doamna, Chaterine de Hueck Doherty (care de fapt s-a nascut in Rusia si a devenit romano-catolica), care scrie carti despre viata pustniceasca si despre linistire si toate aceste lucruri incearca sa le promoveze precum o reclama pentru o noua bomboana. Este, bineinteles, ceva lipsit de seriozitate si este un semn foarte tragic al vremurilor noastre. Aceste lucruri inalte sunt folosite de oameni care nu le inteleg. Pentru unii oameni poate fi doar un obicei sau un mod de a-si pierde vremea, dar pentru altii, care o iau in serios, poate fi o mare tragedie.
Ei cred despre sine ca duc o viata foarte inalta, cnd, in realitate, nu si-au rezolvat nici macar problemele interioare. Vreau sa subliniez ca ambele cai trebuie evitate - att lumescul ct si supra-duhovnicia - dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o perspectiva realista asupra cerintelor legitime ale lumii sau ca ar trebui sa incetam a mai urma sfaturile marilor Parinti isihasti ori a mai folosi rugaciunea inimii in functie de situatie si dupa puterea noastra. Sa fie insa la nivelul nostru. Ideea, absolut necesara pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi azitazi, este ca trebuie sa intelegem conditia noastra de crestini ortodocsi in ziua de azi; trebuie sa intelegem profund vremurile in care traim, ct de putin cunoastem si traim de fapt Ortodoxia, ct de departe suntem nu numai de sfintii din vremurile de demult, ci chiar de crestinii obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de cei din generatia trecuta si ct de mult trebuie sa ne smerim pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi astazi.
Ce putem face
Mai exact, ce putem face pentru a dobndi aceasta trezire, acest discernamnt si cum poate el rodi in sufletele noastre? Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare in doua parti: in prima - referindu-ma la constientizarea lumii din jurul nostru, care, ca niciodata in istoria crestinismului, a devenit un dusman consecvent; iar in a doua - referindu-ma la constientizarea Ortodoxiei, pe care ma tem ca majoritatea o cunosc mult mai putin dect ar trebui; mult mai putin dect trebuie sa o cunoastem daca dorim sa o pastram.
Mai inti, intruct vrem sau nu ne aflam in lume (iar efectele acesteia se simt foarte puternic chiar si in locuri retrase cum este mnastirea noastra de aici), trebuie sa ne impotrivim ei si ispitelor ei in mod onest si realist, dar fara a ceda; in special trebuie sa-i pregatim pe tineri pentru ispitele ce le vor infrunta.
Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru rareori ajuta si de cele mai multe ori stnjeneste educarea copilului in adevaratul spirit ortodox. Trebuie sa fim zilnic pregatiti pentru a contracara influenta lumii pe baza principiilor unei educatii crestine intelepte.
Aceasta inseamna ca tot ceea ce un copil invata la scoala trebuie in mod constant controlat si indreptat in casa. Nu putem considera ca tot ceea ce va invata la scoala este pur si simplu ceva bun si lumesc si ca nu are nici o legatura cu educatia lui ortodoxa. El poate invata meserii folositoare sau alte lucruri (desi multe scoli americane esueaza lamentabil si sub acest aspect; multi profesori ne spun ca tot ceea ce pot face este sa-i tina pe copii cuminti in clasa chiar si fara a-i invata nimic), dar chiar daca invata ceva vor fi si multe conceptii si filosofii gresite.
Modul fundamental de raportare al unui copil la literatura, muzica, istorie, arta, filozofie, chiar la stiinta si, bineinteles, la viata si la religie - nu trebuie sa vina, mai inainte de toate, de la scoala, pentru ca scoala le ofera prin prisma filosofiei moderne; el trebuie sa vina in primul rnd din familie si din Biserica. Altfel copilul va fi destinat unei educatii gresite in lumea de azi, unde sistemul de educatie este in cel mai bun caz agnostic, iar in cel mai rau caz, intru totul ateist sau anti-religios. Bineinteles, toate acestea in URSS sunt impuse cu forta copilului, fara religie si cu un program foarte activ de a-l face pe copil-ateu.
Parintii trebuie sa stie exact ce li se preda copiilor la cursurile de educatie, care sunt aproape universale azi in toate scolile americane, si sa le corecteze acasa, nu numai printr-o atitudine deschisa asupra acestui subiect (in special intre tata si fii - lucru foarte rar in societatea americana), dar si printr-o clara subliniere aspectului moral, lucru total absent din sistemul educational.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copii lor, la ce filme se uita (sa asculte sau sa vada impreuna cnd este necesar), la ce fel de limbaj sunt expusi si ce fel de limbaj folosesc si sa le imprime o atitudine crestina asupra acestora. Televizorul - in familiile in care nu este suficient curaj de a-l arunca pe fereastra - trebuie strict controlat si supravegheat pentru a evita efectele otravitoare ale acestei masini, care a devenit, in special in rndul tinerilor, principalul promovator al ideilor si atitudinilor anti-crestine chiar acasa.
Am vorbit mai inti despre cresterea copilului, deoarece acesta este tinta primelor lovituri pe care le da lumea crestinilor-ortodocsi si il formeaza dupa chipul ei; odata formate atitudini gresite intr-un copil, sarcina de a-i da o educatie crestina acestuia devine de doua ori mai dificila.
Dar nu numai copiii, ci noi toti ne confruntam cu aceasta lume care incearca sa ne formeze ca anti-crestini, prin scoala, televiziune, filme, muzica la moda si toate celelalte influente, care apasa asupra noastra, mai ales in orasele mari. Trebuie sa constientizam ca toata incarcatura care se revarsa asupra noastra are aceeasi sursa; are un anumit ritm, un anumit mesaj care ne este transmis, acest mesaj al auto-idolatriei, al relaxarii, al nepasarii, al distractiei, al renuntarii la orice gnd pentru alta lume, prin diferite mijloace, fie prin muzica, filme, televiziune fie prin scoala, prin felul in care sunt reliefate subiectele, prin fondul care li se da si prin altele asemenea; este, practic, un anumit lucru care ni se inculca. Este, de fapt, o educatie in ateism. Noi trebuie sa ripostam prin cunoasterea a ceea ce lumea incearca sa ne faca si prin formularea si comunicarea raspunsului nostru crestin-ortodox catre ea.
Din observarea modului cum familiile ortodoxe din lumea de azi traiesc si transmit Ortodoxia, ar parea ca acesta lupta este de mai multe ori pierduta dect cstigata. Procentajul crestinilor-ortodocsi care pastreaza intacta identitatea lor ortodoxa si nu sunt transformati dupa modelul lumii de azi, este cu adevarat mic.
Totusi nu trebuie neaparat sa vedem lumea din jurul nostru in intregime rea. De fapt, pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi trebuie sa fim destul de intelepti pentru a folosi tot ceea ce este bun in lume spre propriul nostru beneficiu. Aici voi atinge cteva puncte relativ la ceea ce poate fi de folos in lumea aceasta, care pare a nu avea nimic, in mod direct, in comun cu Ortodoxia, tocmai pentru a formula conceptia noastra ortodoxa despre viata.
Copilul care a trait intr-un mediu unde se asculta muzica clasica de buna calitate si a crescut astfel nu va fi nici pe departe tentat de ritmul infernal si de mesajul rock-ului si al celorlalte forme de pseudo-muzica contemporane, spre deosebire de un copil care a crescut fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, dupa cum au spus si ctiva stareti de la Optina, rafineaza sufletul si il pregateste pentru primirea lucrurilor duhovnicesti.
Copilul care a fost invatat cu o literatura buna, cu drama si poezie, si le-a simtit inrurirea in suflet, adica s-a bucurat de ele, nu va deveni cu usurinta un dependent de filmele contemporane, de programele de televiziune si de romanele ieftine care distrug sufletul si il indeparteaza de la calea crestina. Copilul care a invatat sa vada frumusetea in picturile si sculpturile clasice nu va fi atras usor in perversitatea artei contemporane si nici nu va fi atras de productiile tipatoare ale publicitatii si pornografiei moderne. Copilul care cunoaste ceva din istoria lumii, in special din epocile crestine si despre cum au trait si au gndit alti oameni, ce greseli si caderi au avut ei indepartndu-se de Dumnezeu si de poruncile Sale si ce fel de viata placuta si ce bucurii au avut cnd i-au fost credinciosi Lui - isi va forma discernamntul relativ la viata si filosofia vremurilor noastre si nu va fi inclinat sa urmeze prima filosofie noua sau primul stil de viata pe care il intlneste. Una din principalele probleme cu care se confrunta cel ce se ocupa de educatia copilului din ziua de azi este ca scolile nu mai formeaza un simt al sensului istoriei. Este periculos si fatal sa lipsesti pe copil de intelegerea istoriei. Asta inseamna ca el nu mai este capabil sa se raporteze la exemplele oamenilor care au trait in trecut. Si, de fapt, istoria se repeta constant. Odata ce intelegi asta, este foarte interesant sa vezi cum oamenii rezolva problemele, cum au fost oameni care s-au impotrivit lui Dumnezeu si cu ce s-au ales din aceasta confruntare si cum altii si-au schimbat vietile si au devenit oameni de exceptie, dnd exemplu de urmat pna in zilele noastre. Acest sens al istoriei att de important trebuie comunicat copiilor nostri.
In general, o persoana care cunoaste bine cele mai bune opere ale culturii seculare - care in Apus are aproape intotdeauna clare conotatii religioase si crestine - are mai multe sanse sa duca o viata normala, o viata ortodoxa fructuoasa dect cineva care cunoaste doar cultura de masa azi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct din cultura rock si in general oricine crede ca poate combina Ortodoxia cu acest fel de cultura - mai are mult de suferit si un drum dificil in viata pna sa ajunga cu adevarat un crestin-ortodox care sa fie capabil sa impartaseasca credinta si celorlalti.
Fara aceasta suferinta, fara aceasta constientizare, parintii ortodocsi isi vor creste copiii spre a fi devorati de lumea contemporana. Cultura de cea mai buna calitate a lumii insusita corect, rafineaza si dezvolta sufletul; cultura de consum azi dogeste si deformeaza sufletul si il impiedica sa primeasca normal si deplin mesajul Ortodoxiei. De aceea, in lupta noastra impotriva spiritului acestei lumi, putem folosi cele mai bune esente pe care lumea ni le poate oferi pentru a le transcede; tot ceea ce este bun in lume, daca suntem destul de intelepti sa vedem, ne indreapta spre Dumnezeu si spre Ortodoxie si trebuie sa ne folosim de ele.
Conceptia de viata ortodoxa
Cu o astfel de atitudine - o perspectiva att asupra lucrurilor bune ct si a celor rele din lume - este posibil sa ne formam si sa urmam o conceptie de viata ortodoxa, adica sa avem o perspectiva ortodoxa asupra intregii vieti, nu numai a subiectelor exclusiv bisericesti. Exista o falsa opinie, care din nefericire este larg raspndita in ziua de azi, aceea ca este suficient sa ai o ortodoxie limitata la lacasul bisericii si la activitatile „ortodoxe” oficiale, cum ar fi rugaciunea la anumite ceasuri sau insemnarea cu Sfnta Cruce; in rest, conform acestei opinii poti trai ca ceilalti, participnd la viata si cultura vremurilor noastre fara nici o problema, atta vreme ct nu pacatuim. Oricine a ajuns sa inteleaga adncimea Ortodoxiei si ct de integrala este asumarea care se cere unui crestin ortodox, iar pe de alta parte vede cerintele totalitare pe care lumea contemporana ni le impune, isi va da seama usor de falsitatea acestei opinii.
Ori esti ortodox in fiecare clipa a zilei, in fiecare situatie a vietii, ori nu esti deloc ortodox. Ortodoxia noastra nu se manifesta doar in conceptiile religioase, ci in fiecare lucru pe care il facem sau il spunem. Multi dintre noi nu suntem constienti de responsabilitatea crestina pe care o avem in latura aparent lumeasca a vietii noastre. Persoana care are o adevarata conceptie crestin-ortodoxa traieste fiecare clipa a vietii sale ca ortodox. De aceea ne punem intrebarea: Cum putem noi hrani si aplica aceasta conceptie ortodoxa in viata noastra de zi cu zi!
Prima si cea mai evidenta cale este de a fi in contact permanent cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mntuire: Slujbele bisericesti si Sfintele Taine, Sfnta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. Bineinteles, fiecare trebuie sa citeasca acele carti care sunt la nivelul sau de intelegere si sa foloseasca invatatura Bisericii in situatiile proprii ale viatii sale; apoi ne vor putea calauzi si pe noi si ne vor putea ajuta sa ne schimbam intr-un mod crestin.
Dar, deseori, aceste izvoare crestine fundamentale nu au un efect total asupra noastra, sau nu au nici un efect asupra noastra, deoarece nu avem o atitudine crestina potrivita fata de ele si fata de viata pe care ele ar trebui sa o inspire. Permiteti-mi sa spun aici un cuvnt despre atitudinea pe care trebuie sa o avem daca dorim sa ne folosim cu adevarat de ele si daca vrem sa ne fie inceputul unei conceptii de viata ortodoxe. Mai inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura sa, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este mai degraba academica sau carturareasca, vom da gres in a obtine foloasele pe care aceasta ar trebui sa ni le dea. De aceea, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie doar pentru a fi mai informati sau pentru a ne fali cu cunostintele noastre in fata celorlalti, nu am inteles nimic; daca invatam din poruncile lui Dumnezeu si din canoanele Bisericii doar ca sa fim „corecti” si sa judecam „incorectitudinea” celorlalti. Aceste lucruri nu trebuie doar sa ne influenteze ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct sufletul si sa ne schimbe viata. In orice vreme de mari crize in cursul vietii umane - cum sunt chiar vremurile critice cu care ne confruntam in lumea libera - cei ce se vor intemeia pe cunoasterea exterioara, pe legi si canoane si pe corectitudine, nu vor fi in stare sa reziste. Cei puternici vor fi aceia carora educatia ortodoxa le-a imprimat o traire cu adevarat crestina, care au Ortodoxia in inima si sunt capabili sa atinga si inimile celorlalti.
Nimic nu este mai tragic dect sa vezi pe cineva crescut in Ortodoxie, care cunoaste cte ceva din Catehism, care a citit din Vietile Sfintilor, care are o idee generala despre ce vrea Ortodoxia, intelege ceva din slujbele bisericesti, dar nu intelege ce se intmpla in jurul lui si ii ofera copilului aceasta viata impartita in doua categorii: una, cea urmata de majoritatea oamenilor, iar cealalta-cum traieste ortodoxul Duminica sau cnd citeste ceva texte ortodoxe. Cnd un copil este astfel crescut este putin probabil ca va alege calea ortodoxa; aceasta va fi o foarte mica parte a vietii lui, deoarece viata contemporana este prea atractiva, prea multi oameni se integreaza ei, este intr-o masura prea mare o mare parte a realitatii de azi, daca nu a fost cu adevarat invatat cum sa se apropie de ea, cum sa se pazeasca de efectele ei negative si cum sa se foloseasca de lucrurile frumoase care se afla in lume.
De aceea, atitudinea noastra, chiar din acest moment, trebuie sa fie realista si normala. Adica trebuie sa fie aplicata circumstantelor reale ale vietii, nu trebuie sa fie un produs al fanteziei, al evadarii si al refuzului de a ne confrunta cu lucrurile de cele mai multe ori neplacute ale lumii din jurul nostru. O Ortodoxie care este prea inalta si prea in nori, o Ortodoxie de sera, nu ne poate ajuta in viata de zi cu zi..... Lumea noastra este destul de cruda si raneste sufletele cu duritatea ei; trebuie mai inti sa raspundem cu o intelegere si cu o dragoste crestineasca realista, lasnd isihasmul si formele avansate de rugaciune celor capabili sa le primeasca. De asemenea, atitudinea noastra nu trebuie sa fie ego-centrica, ci trebuie sa iasa in intmpinarea celor care il cauta pe Dumnezeu si cauta o viata dumnezeiasca.
In zilele noastre, unde se infiripa o comunitate ortodoxa, exista ispita de a o transforma intr-un club al multumirii de sine si al gustarii placerilor virtutilor si realizarilor noastre ortodoxe: frumusetea lacasului de cult si a podoabelor, splendoarea slujbelor, chiar si puritatea doctrinei. Dar adevarata viata crestina, chiar inca din timpul Apostolilor, a fost intotdeauna inseparabila de transmiterea ei celorlalti. O ortodoxie vie, tocmai prin faptul ca e vie, lumineaza si celorlalti si nu mai este nevoie sa deschizi si un departament de misiune in acest scop; viata adevaratului crestinism se comunica si fara aceasta. Daca Ortodoxia noastra este ceva ce tinem doar pentru noi si ne mndrim cu ea, atunci suntem morti si ingropati - aceasta este exact starea multor parohii ortodoxe de azi, chiar si a acelora care au un numar considerabil de tineri, daca ei nu aprofundeaza credinta.
Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa intrebam ce primesc acestia in biserica, ce duc cu ei mai departe si, daca nu fac din Ortodoxie o parte a intregii lor vieti, atunci este cu adevarat insuficient sa spui ca ei se duc la biserica. Astfel, atitudinea noastra trebuie sa fie iubitoare si iertatoare. Exista un fel de duritate care s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: Acel om este eretic, nu te apropia de el; Acela este ortodox, se spune, dar nu poti fi cu adevarat sigur; Acela este evident un spion. Nimeni nu va nega ca Biserica este inconjurata de dusmani azi, sau ca exista oameni care se ingramadesc sa profite de increderea noastra. Dar aceasta se intmpla din vremea Apostolilor, iar viata crestina a avut intotdeauna un factor de risc in practicarea ei.
Dar chiar si atunci cnd se profita de pe urma noastra si trebuie sa ne luam anumite precautii in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra principiala de iubire si incredere, fara de care pierdem insasi temelia vietii noastre crestine. Lumea care nu il are pe Hristos este neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie iubitori si deschisi, altfel vom pierde sarea lui Hristos din noi si vom deveni asemeni lumii, buni doar pentru a fi aruncati in strada si calcati in picioare.
Putina smerenie ne-ar ajuta sa fim mai generosi si mai iertatori. Ne place sa judecam pe altii pentru ciudateniile comportamentului lor; le spunem lunatici sau pocaiti. Este drept ca trebuie sa fim atenti la oamenii cu adevarat deplasati care pot face mult rau Bisericii. Dar ce crestin ortodox serios nu este in zilele noastre putin nebun. Nu ne potrivim in ordinea lumii de azi; daca o facem in lumea de azi, nu suntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de azi nu se poate simti acasa in lume; el nu se poate simti si nu poate fi perceput de altii dect ca un „nebun”.
Doar pentru ca tii in viata idealul crestin, sau ca te-ai botezat ca adult, sau pentru ca sa te rogi serios este suficient pentru a fi internat intr-un ospiciu in Uniunea Sovietica si in multe alte tari, iar aceste tari reprezinta modelul pentru restul lumii. De aceea nu trebuie sa ne temem a fi considerati putin nebuni de catre lume si trebuie sa continuam a practica iubirea si iertarea crestina pe care lumea nu le va intelege vreodata, dar de care inima ei are nevoie si chiar tnjeste pentru ele.
In cele din urma, atitudinea noastra crestina trebuie sa fie, in lipsa unui cuvnt mai bun, inocenta. In ziua de azi lumea pune mare valoare pe sofisticare, pe intelepciunea lumeasca, pe „profesionalism”. Ortodoxia nu pune valoare pe aceste calitati; acestea ucid sufletul crestin. Si totusi, aceste tendinte se strecoara consecvent in Biserica si in vietile noastre. Ct de des nu auzim in special pe convertitii entuziasti exprimndu-si dorinta de a se duce la marile centre ale Ortodoxiei, la catedrale si manastiri, unde se strngeau odinioara mii de credinciosi si peste tot se vorbeste de probleme bisericesti si oricine poate sa-si dea seama ct de importanta este, pna la urma, Ortodoxia. Ortodoxia aceasta este doar o picatura intr-un ocean, cnd privesti intreaga societate, dar in aceste mari catedrale si manastiri se strng attia oameni, inct pare ca Ortodoxia este intr-adevar ceva important.
Si ct de des nu ii vedem pe aceeasi oameni intr-o stare jalnica dupa ce si-au implinit dorinta, intorcndu-se de la „marile centre ale Ortodoxiei” morocanosi si nesatisfacuti, plini de brfe si critica bisericeasca, nerabdatori mai inainte de toate de a fi „corecti” si „cuviinciosi” si cu o perspectiva lumeasca asupra politicii bisericesti.
Intr-un cuvnt, si-au pierdut inocenta, nelumescul lor, fiind fascinati de partea lumeasca a vietii bisericesti. In diferite forme, aceasta ne ispiteste pe toti si trebuie sa luptam impotriva ei prin a nu ne permite sa supraevaluam lucrurile exterioare ale Bisericii, ci intotdeauna sa ne intoarcem catre unicul lucru necesar: Hristos si mntuirea sufletelor noastre din aceasta generatie rea. Nu trebuie sa ignoram ce se petrece in lume si in Biserica - de fapt chiar pentru noi insine trebuie sa stim aceste lucruri - dar cunostintele noastre trebuie sa fie practice si simple, nu sofisticate si lumesti.
Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte - sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de ct de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular - toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia ctorva comunitati - de opinii crestine de un anumit tip - care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata - de moda veche.
Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vrsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri cnd isi educa copilul.
Cnd un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii, si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie. Acest cuvnt nu se afla in nici un vocabular. In Rusia secolului xix sau in orice alta tara serioasa civilizata, unde nimeni nu ar fi deslusit intelesul acestui cuvnt.
Viata aceasta, care este o fuga constanta dupa distractii si este lipsita de orice inteles serios, l-ar face pe un vizitator dintr-o tara de secol xix, care s-ar uita la programele noastre cele mai populare de televiziune, care ar vedea parcurile de distractii, reclamele, filmele, muzica, sa creada ca a nimerit intr-o tara a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea. De obicei, nu luam aceasta perspectiva in consideratie, pentru ca traim in aceasta societate si o luam de buna.
Ctiva analisti ai vietii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de generatia eu, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de universul de plastic sau de lumea fanteziei in care multi oameni traiesc acum, neputnd sa infrunte sau sa inteleaga realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.
Cnd generatia eu se indreapta spre religie - ceea ce se intmpla frecvent in ultimele decenii - este de obicei spre forma de plastic sau fantastica a ei: o religie dezvoltata prin sine (unde sinele ramne obiect de adorare) de brainwashing sau mind-control, de guru zeificati, de cautare a OZN-urilor si a fiintelor extraterestre, de stari spirituale anormale. Nu vom aprofunda aceste manifestari, care probabil va sunt destul de familiare, ci doar vom discuta putin mai trziu despre cum acestea influenteaza viata duhovniceasca a crestinului ortodox din zilele noastre.
Este important pentru noi a intelege, in incercarea noastra de a trai o viata crestina azi, ca lumea care s-a format in vremurile noastre rasfatate face presiuni asupra sufletului, fie in viata religioasa, fie in cea seculara, presiuni care sunt de natura totalitara. Aceasta se sesizeaza usor la cultele care dezvolta dependenta psihica - care s-au bucurat de atta publicitate in ultimii ani - si care cer supunere totala fata de un auto-proclamat om sfnt, dar la fel de evident este si in viata seculara, unde omul nu se confrunta doar cu cte o ispita ici colo, ci cu o stare intreaga de ispitire care il ataca, fie prin muzica de fond din piete sau de la locul de munca sau in mijloacele de transport, fie prin indicatoarele publice si hartile oraselor, prin muzica moderna adusa chiar si in campinguri montane sau cantonamente, chiar si acasa, unde televizorul ajunge de multe ori sa fie stapnul ascuns al casei, dictnd valorile, optiunile si gusturile moderne.
Daca ai copii mici stii ct de adevarate sunt aceste lucruri; cnd au vazut ceva la televizor este foarte greu sa lupti impotriva acestei noi optiuni care este intarita cu autoritate de catre televizor. Mesajul acestei ispite universale care il ataca pe omul de azi - destul de evident in formele seculare, dar de obicei mai ascuns in formele religioase - este: traieste pentru prezent, simte-te bine, relaxeaza-te, fii comod! In spatele acestui mesaj se afla altul, mult mai sinistru, camuflat, care este dat pe fata numai in tarile oficial atee, care se afla cu un pas inaintea lumii libere din acest punct de vedere. De fapt ar trebui sa intelegem ca ceea ce se intmpla in lume azi este foarte asemanator de la un loc la altul, indiferent ca are loc in spatele Cortinei de Fier sau in lumea libera.
Exista mai multe varietati, dar atacul este acelasi pentru a ne cstiga sufletul . In tarile comuniste exista o doctrina atee oficiala. Ti se spune deschis ceea ce trebuie sa faci: sa uiti de Dumnezeu si de orice alta viata in afara de cea prezenta; sa-ti scoti din viata frica de Dumnezeu si respectul pentru lucrurile sfinte; sa-i privesti pe cei ce cred in Dumnezeu in modul traditional ca dusmani pe care trebuie sa-i extermini. Se poate lua ca simbol al vremurilor noastre lipsite de griji, iubitoare de distractii si auto-idolatrie, Disneyland-ul american; daca-i asa, atunci sa nu neglijam a vedea in spatele acestuia-simbolul mult mai sinistru care ne indica incotro se indreapta cu adevarat generatia eu. Gulagul Sovietic, lantul de lagare de concentrare care deja guverneaza viata a aproape jumatate din populatia lumii.
Doua moduri gresite de apropiere de viata spirituala
Dar, cineva ar putea zice, ce au toate acestea de a face cu noi, care incercam sa ducem, pe ct ne sta in putinta, o viata crestina ortodoxa sobra? Multe are, intr-adevar, de a face cu noi. Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru, anormala cum este, este locul unde ne incepem viata crestina. Indiferent de ce facem cu viata noastra, indiferent de adevaratul continut crestin pe care i-l dam, totusi inca are ceva din amprenta generatiei eu in ea si trebuie sa fim destul de smeriti pentru a vedea acest lucru.
De aici trebuie sa incepem. Exista doua moduri gresite de a te apropia de viata din jurul nostru, cai pe care multi pasesc de obicei azi, gndind ca, intr-un fel, aceste lucruri ar trebui sa le faca un crestin ortodox.
Un mod de apropiere - cel mai obisnuit - este pur si simplu de a merge in pasul vremii: sa te adaptezi la muzica rock, la gusturile si curentele moderne si la intregul ritm al vietii moderne. De cele mai multe ori parintii de moda veche vor avea foarte putin contact cu aceasta viata si vor continua sa-si duca viata mai mult sau mai putin separat, dar se vor bucura sa-si vada copiii urmnd ultima moda si vor crede ca acest lucru este lipsit de primejdii.
Aceasta cale este un dezastru total pentru viata crestina; este moartea sufletului. Unii inca mai pot duce o viata respectabila in afara lumii, fara sa lupte impotriva spiritului vremii, dar sunt morti sau pe moarte; si cel mai trist lucru dintre toate - copiii le vor plati pretul cu numeroase boli si tulburari psihice si spirituale care sunt din ce in ce mai frecvente. Una dintre membrii conducatori sectei sinucigase, care a sfrsit att de tragic in Jonestown cu patru ani in urma, era fiica cea mica a unui preot ortodox grec; grupuri sataniste de rock precum Kiss - Kids in Satan’s Service - sunt alcatuite din tineri rusi fosti ortodocsi; cea mai mare parte a comunitatii templului satanic din San Francisco, conform unui recent studiu sociologic, este format din tineri ortodocsi. Acestea sunt doar cteva cazuri zguduitoare; majoritatea tinerilor ortodocsi nu merg chiar att de departe - ci doar se integreaza lumii anti-crestine din jurul lor si inceteaza sa mai fi exemple de traire crestina pentru cei din jurul lor. Este rau asa. Crestinul trebuie sa fie diferit de lume, cu att mai mult diferit de lumea ciudata si anormala de astazi si acesta trebuie sa fie unul din lucrurile de baza pe care trebuie sa le stie, ca parte a educatiei crestine.
Alta apropiere gresita si la extrema opusa este aceea care ar putea fi numita falsa spiritualitate. O data cu accesul relativ usor datorat traducerilor cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca si a raspndirii vocabularului ortodox despre lupta duhovniceasca, se poate observa o crestere a celor care vorbesc despre isihasm, despre rugaciunea inimii, despre viata ascetica, despre stari inalte de rugaciune si de teologia inalta a unor Sfinti Parinti precum: Sfntul Simeon Noul Teolog, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fii constient de adevarata inaltime a vietii spirituale ortodoxe si sa ai evlavie la marii sfinti care s-au impartasit de ea; dar daca nu vom cugeta intr-un mod foarte realist si foarte smerit la ct de departe suntem cu totii astazi de viata isihasta si ct de putin pregatiti suntem pentru a o urma, interesul nostru fata de ea nu va fi dect o alta expresie a egoismului nostru, a universului nostru de artificial. The me-generation goes hesychast! (“Generatia-eu se apuca de isihasm”) - aceasta incearca sa faca unii; dar in realitate ei numai adauga un nou joc numit isihasm la atractiile Disneyland-ului.
Exista carti cu acest subiect care sunt foarte cunoscute. Chiar romano-catolicii sunt foarte prinsi de acest curent, sub influenta ortodoxa, ei insisi influentnd pe alti ortodocsi la rndul lor; de exemplu: preotul iezuit George Maloney, care scrie tot felul de carti pe acest subiect si traduce din Sfntul Macarie cel Mare si din Sfntul Simeon Noul Teolog si incearca sa-i faca pe oameni sa devina isihasti in viata de zi cu zi. Ei au tot felul de influente, de obicei carismatice; se presupune ca oamenii ar fi inspirati si isi insusesc toate tipurile de disciplina ascetica pe care le dau Sfintii Parinti, care depaseau cu mult nivelul la care ne aflam noi acum.
Acesta este un lucru foarte neserios. Mai este si o doamna, Chaterine de Hueck Doherty (care de fapt s-a nascut in Rusia si a devenit romano-catolica), care scrie carti despre viata pustniceasca si despre linistire si toate aceste lucruri incearca sa le promoveze precum o reclama pentru o noua bomboana. Este, bineinteles, ceva lipsit de seriozitate si este un semn foarte tragic al vremurilor noastre. Aceste lucruri inalte sunt folosite de oameni care nu le inteleg. Pentru unii oameni poate fi doar un obicei sau un mod de a-si pierde vremea, dar pentru altii, care o iau in serios, poate fi o mare tragedie.
Ei cred despre sine ca duc o viata foarte inalta, cnd, in realitate, nu si-au rezolvat nici macar problemele interioare. Vreau sa subliniez ca ambele cai trebuie evitate - att lumescul ct si supra-duhovnicia - dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o perspectiva realista asupra cerintelor legitime ale lumii sau ca ar trebui sa incetam a mai urma sfaturile marilor Parinti isihasti ori a mai folosi rugaciunea inimii in functie de situatie si dupa puterea noastra. Sa fie insa la nivelul nostru. Ideea, absolut necesara pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi azitazi, este ca trebuie sa intelegem conditia noastra de crestini ortodocsi in ziua de azi; trebuie sa intelegem profund vremurile in care traim, ct de putin cunoastem si traim de fapt Ortodoxia, ct de departe suntem nu numai de sfintii din vremurile de demult, ci chiar de crestinii obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de cei din generatia trecuta si ct de mult trebuie sa ne smerim pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi astazi.
Ce putem face
Mai exact, ce putem face pentru a dobndi aceasta trezire, acest discernamnt si cum poate el rodi in sufletele noastre? Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare in doua parti: in prima - referindu-ma la constientizarea lumii din jurul nostru, care, ca niciodata in istoria crestinismului, a devenit un dusman consecvent; iar in a doua - referindu-ma la constientizarea Ortodoxiei, pe care ma tem ca majoritatea o cunosc mult mai putin dect ar trebui; mult mai putin dect trebuie sa o cunoastem daca dorim sa o pastram.
Mai inti, intruct vrem sau nu ne aflam in lume (iar efectele acesteia se simt foarte puternic chiar si in locuri retrase cum este mnastirea noastra de aici), trebuie sa ne impotrivim ei si ispitelor ei in mod onest si realist, dar fara a ceda; in special trebuie sa-i pregatim pe tineri pentru ispitele ce le vor infrunta.
Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru rareori ajuta si de cele mai multe ori stnjeneste educarea copilului in adevaratul spirit ortodox. Trebuie sa fim zilnic pregatiti pentru a contracara influenta lumii pe baza principiilor unei educatii crestine intelepte.
Aceasta inseamna ca tot ceea ce un copil invata la scoala trebuie in mod constant controlat si indreptat in casa. Nu putem considera ca tot ceea ce va invata la scoala este pur si simplu ceva bun si lumesc si ca nu are nici o legatura cu educatia lui ortodoxa. El poate invata meserii folositoare sau alte lucruri (desi multe scoli americane esueaza lamentabil si sub acest aspect; multi profesori ne spun ca tot ceea ce pot face este sa-i tina pe copii cuminti in clasa chiar si fara a-i invata nimic), dar chiar daca invata ceva vor fi si multe conceptii si filosofii gresite.
Modul fundamental de raportare al unui copil la literatura, muzica, istorie, arta, filozofie, chiar la stiinta si, bineinteles, la viata si la religie - nu trebuie sa vina, mai inainte de toate, de la scoala, pentru ca scoala le ofera prin prisma filosofiei moderne; el trebuie sa vina in primul rnd din familie si din Biserica. Altfel copilul va fi destinat unei educatii gresite in lumea de azi, unde sistemul de educatie este in cel mai bun caz agnostic, iar in cel mai rau caz, intru totul ateist sau anti-religios. Bineinteles, toate acestea in URSS sunt impuse cu forta copilului, fara religie si cu un program foarte activ de a-l face pe copil-ateu.
Parintii trebuie sa stie exact ce li se preda copiilor la cursurile de educatie, care sunt aproape universale azi in toate scolile americane, si sa le corecteze acasa, nu numai printr-o atitudine deschisa asupra acestui subiect (in special intre tata si fii - lucru foarte rar in societatea americana), dar si printr-o clara subliniere aspectului moral, lucru total absent din sistemul educational.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copii lor, la ce filme se uita (sa asculte sau sa vada impreuna cnd este necesar), la ce fel de limbaj sunt expusi si ce fel de limbaj folosesc si sa le imprime o atitudine crestina asupra acestora. Televizorul - in familiile in care nu este suficient curaj de a-l arunca pe fereastra - trebuie strict controlat si supravegheat pentru a evita efectele otravitoare ale acestei masini, care a devenit, in special in rndul tinerilor, principalul promovator al ideilor si atitudinilor anti-crestine chiar acasa.
Am vorbit mai inti despre cresterea copilului, deoarece acesta este tinta primelor lovituri pe care le da lumea crestinilor-ortodocsi si il formeaza dupa chipul ei; odata formate atitudini gresite intr-un copil, sarcina de a-i da o educatie crestina acestuia devine de doua ori mai dificila.
Dar nu numai copiii, ci noi toti ne confruntam cu aceasta lume care incearca sa ne formeze ca anti-crestini, prin scoala, televiziune, filme, muzica la moda si toate celelalte influente, care apasa asupra noastra, mai ales in orasele mari. Trebuie sa constientizam ca toata incarcatura care se revarsa asupra noastra are aceeasi sursa; are un anumit ritm, un anumit mesaj care ne este transmis, acest mesaj al auto-idolatriei, al relaxarii, al nepasarii, al distractiei, al renuntarii la orice gnd pentru alta lume, prin diferite mijloace, fie prin muzica, filme, televiziune fie prin scoala, prin felul in care sunt reliefate subiectele, prin fondul care li se da si prin altele asemenea; este, practic, un anumit lucru care ni se inculca. Este, de fapt, o educatie in ateism. Noi trebuie sa ripostam prin cunoasterea a ceea ce lumea incearca sa ne faca si prin formularea si comunicarea raspunsului nostru crestin-ortodox catre ea.
Din observarea modului cum familiile ortodoxe din lumea de azi traiesc si transmit Ortodoxia, ar parea ca acesta lupta este de mai multe ori pierduta dect cstigata. Procentajul crestinilor-ortodocsi care pastreaza intacta identitatea lor ortodoxa si nu sunt transformati dupa modelul lumii de azi, este cu adevarat mic.
Totusi nu trebuie neaparat sa vedem lumea din jurul nostru in intregime rea. De fapt, pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi trebuie sa fim destul de intelepti pentru a folosi tot ceea ce este bun in lume spre propriul nostru beneficiu. Aici voi atinge cteva puncte relativ la ceea ce poate fi de folos in lumea aceasta, care pare a nu avea nimic, in mod direct, in comun cu Ortodoxia, tocmai pentru a formula conceptia noastra ortodoxa despre viata.
Copilul care a trait intr-un mediu unde se asculta muzica clasica de buna calitate si a crescut astfel nu va fi nici pe departe tentat de ritmul infernal si de mesajul rock-ului si al celorlalte forme de pseudo-muzica contemporane, spre deosebire de un copil care a crescut fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, dupa cum au spus si ctiva stareti de la Optina, rafineaza sufletul si il pregateste pentru primirea lucrurilor duhovnicesti.
Copilul care a fost invatat cu o literatura buna, cu drama si poezie, si le-a simtit inrurirea in suflet, adica s-a bucurat de ele, nu va deveni cu usurinta un dependent de filmele contemporane, de programele de televiziune si de romanele ieftine care distrug sufletul si il indeparteaza de la calea crestina. Copilul care a invatat sa vada frumusetea in picturile si sculpturile clasice nu va fi atras usor in perversitatea artei contemporane si nici nu va fi atras de productiile tipatoare ale publicitatii si pornografiei moderne. Copilul care cunoaste ceva din istoria lumii, in special din epocile crestine si despre cum au trait si au gndit alti oameni, ce greseli si caderi au avut ei indepartndu-se de Dumnezeu si de poruncile Sale si ce fel de viata placuta si ce bucurii au avut cnd i-au fost credinciosi Lui - isi va forma discernamntul relativ la viata si filosofia vremurilor noastre si nu va fi inclinat sa urmeze prima filosofie noua sau primul stil de viata pe care il intlneste. Una din principalele probleme cu care se confrunta cel ce se ocupa de educatia copilului din ziua de azi este ca scolile nu mai formeaza un simt al sensului istoriei. Este periculos si fatal sa lipsesti pe copil de intelegerea istoriei. Asta inseamna ca el nu mai este capabil sa se raporteze la exemplele oamenilor care au trait in trecut. Si, de fapt, istoria se repeta constant. Odata ce intelegi asta, este foarte interesant sa vezi cum oamenii rezolva problemele, cum au fost oameni care s-au impotrivit lui Dumnezeu si cu ce s-au ales din aceasta confruntare si cum altii si-au schimbat vietile si au devenit oameni de exceptie, dnd exemplu de urmat pna in zilele noastre. Acest sens al istoriei att de important trebuie comunicat copiilor nostri.
In general, o persoana care cunoaste bine cele mai bune opere ale culturii seculare - care in Apus are aproape intotdeauna clare conotatii religioase si crestine - are mai multe sanse sa duca o viata normala, o viata ortodoxa fructuoasa dect cineva care cunoaste doar cultura de masa azi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct din cultura rock si in general oricine crede ca poate combina Ortodoxia cu acest fel de cultura - mai are mult de suferit si un drum dificil in viata pna sa ajunga cu adevarat un crestin-ortodox care sa fie capabil sa impartaseasca credinta si celorlalti.
Fara aceasta suferinta, fara aceasta constientizare, parintii ortodocsi isi vor creste copiii spre a fi devorati de lumea contemporana. Cultura de cea mai buna calitate a lumii insusita corect, rafineaza si dezvolta sufletul; cultura de consum azi dogeste si deformeaza sufletul si il impiedica sa primeasca normal si deplin mesajul Ortodoxiei. De aceea, in lupta noastra impotriva spiritului acestei lumi, putem folosi cele mai bune esente pe care lumea ni le poate oferi pentru a le transcede; tot ceea ce este bun in lume, daca suntem destul de intelepti sa vedem, ne indreapta spre Dumnezeu si spre Ortodoxie si trebuie sa ne folosim de ele.
Conceptia de viata ortodoxa
Cu o astfel de atitudine - o perspectiva att asupra lucrurilor bune ct si a celor rele din lume - este posibil sa ne formam si sa urmam o conceptie de viata ortodoxa, adica sa avem o perspectiva ortodoxa asupra intregii vieti, nu numai a subiectelor exclusiv bisericesti. Exista o falsa opinie, care din nefericire este larg raspndita in ziua de azi, aceea ca este suficient sa ai o ortodoxie limitata la lacasul bisericii si la activitatile „ortodoxe” oficiale, cum ar fi rugaciunea la anumite ceasuri sau insemnarea cu Sfnta Cruce; in rest, conform acestei opinii poti trai ca ceilalti, participnd la viata si cultura vremurilor noastre fara nici o problema, atta vreme ct nu pacatuim. Oricine a ajuns sa inteleaga adncimea Ortodoxiei si ct de integrala este asumarea care se cere unui crestin ortodox, iar pe de alta parte vede cerintele totalitare pe care lumea contemporana ni le impune, isi va da seama usor de falsitatea acestei opinii.
Ori esti ortodox in fiecare clipa a zilei, in fiecare situatie a vietii, ori nu esti deloc ortodox. Ortodoxia noastra nu se manifesta doar in conceptiile religioase, ci in fiecare lucru pe care il facem sau il spunem. Multi dintre noi nu suntem constienti de responsabilitatea crestina pe care o avem in latura aparent lumeasca a vietii noastre. Persoana care are o adevarata conceptie crestin-ortodoxa traieste fiecare clipa a vietii sale ca ortodox. De aceea ne punem intrebarea: Cum putem noi hrani si aplica aceasta conceptie ortodoxa in viata noastra de zi cu zi!
Prima si cea mai evidenta cale este de a fi in contact permanent cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mntuire: Slujbele bisericesti si Sfintele Taine, Sfnta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. Bineinteles, fiecare trebuie sa citeasca acele carti care sunt la nivelul sau de intelegere si sa foloseasca invatatura Bisericii in situatiile proprii ale viatii sale; apoi ne vor putea calauzi si pe noi si ne vor putea ajuta sa ne schimbam intr-un mod crestin.
Dar, deseori, aceste izvoare crestine fundamentale nu au un efect total asupra noastra, sau nu au nici un efect asupra noastra, deoarece nu avem o atitudine crestina potrivita fata de ele si fata de viata pe care ele ar trebui sa o inspire. Permiteti-mi sa spun aici un cuvnt despre atitudinea pe care trebuie sa o avem daca dorim sa ne folosim cu adevarat de ele si daca vrem sa ne fie inceputul unei conceptii de viata ortodoxe. Mai inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura sa, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este mai degraba academica sau carturareasca, vom da gres in a obtine foloasele pe care aceasta ar trebui sa ni le dea. De aceea, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie doar pentru a fi mai informati sau pentru a ne fali cu cunostintele noastre in fata celorlalti, nu am inteles nimic; daca invatam din poruncile lui Dumnezeu si din canoanele Bisericii doar ca sa fim „corecti” si sa judecam „incorectitudinea” celorlalti. Aceste lucruri nu trebuie doar sa ne influenteze ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct sufletul si sa ne schimbe viata. In orice vreme de mari crize in cursul vietii umane - cum sunt chiar vremurile critice cu care ne confruntam in lumea libera - cei ce se vor intemeia pe cunoasterea exterioara, pe legi si canoane si pe corectitudine, nu vor fi in stare sa reziste. Cei puternici vor fi aceia carora educatia ortodoxa le-a imprimat o traire cu adevarat crestina, care au Ortodoxia in inima si sunt capabili sa atinga si inimile celorlalti.
Nimic nu este mai tragic dect sa vezi pe cineva crescut in Ortodoxie, care cunoaste cte ceva din Catehism, care a citit din Vietile Sfintilor, care are o idee generala despre ce vrea Ortodoxia, intelege ceva din slujbele bisericesti, dar nu intelege ce se intmpla in jurul lui si ii ofera copilului aceasta viata impartita in doua categorii: una, cea urmata de majoritatea oamenilor, iar cealalta-cum traieste ortodoxul Duminica sau cnd citeste ceva texte ortodoxe. Cnd un copil este astfel crescut este putin probabil ca va alege calea ortodoxa; aceasta va fi o foarte mica parte a vietii lui, deoarece viata contemporana este prea atractiva, prea multi oameni se integreaza ei, este intr-o masura prea mare o mare parte a realitatii de azi, daca nu a fost cu adevarat invatat cum sa se apropie de ea, cum sa se pazeasca de efectele ei negative si cum sa se foloseasca de lucrurile frumoase care se afla in lume.
De aceea, atitudinea noastra, chiar din acest moment, trebuie sa fie realista si normala. Adica trebuie sa fie aplicata circumstantelor reale ale vietii, nu trebuie sa fie un produs al fanteziei, al evadarii si al refuzului de a ne confrunta cu lucrurile de cele mai multe ori neplacute ale lumii din jurul nostru. O Ortodoxie care este prea inalta si prea in nori, o Ortodoxie de sera, nu ne poate ajuta in viata de zi cu zi..... Lumea noastra este destul de cruda si raneste sufletele cu duritatea ei; trebuie mai inti sa raspundem cu o intelegere si cu o dragoste crestineasca realista, lasnd isihasmul si formele avansate de rugaciune celor capabili sa le primeasca. De asemenea, atitudinea noastra nu trebuie sa fie ego-centrica, ci trebuie sa iasa in intmpinarea celor care il cauta pe Dumnezeu si cauta o viata dumnezeiasca.
In zilele noastre, unde se infiripa o comunitate ortodoxa, exista ispita de a o transforma intr-un club al multumirii de sine si al gustarii placerilor virtutilor si realizarilor noastre ortodoxe: frumusetea lacasului de cult si a podoabelor, splendoarea slujbelor, chiar si puritatea doctrinei. Dar adevarata viata crestina, chiar inca din timpul Apostolilor, a fost intotdeauna inseparabila de transmiterea ei celorlalti. O ortodoxie vie, tocmai prin faptul ca e vie, lumineaza si celorlalti si nu mai este nevoie sa deschizi si un departament de misiune in acest scop; viata adevaratului crestinism se comunica si fara aceasta. Daca Ortodoxia noastra este ceva ce tinem doar pentru noi si ne mndrim cu ea, atunci suntem morti si ingropati - aceasta este exact starea multor parohii ortodoxe de azi, chiar si a acelora care au un numar considerabil de tineri, daca ei nu aprofundeaza credinta.
Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa intrebam ce primesc acestia in biserica, ce duc cu ei mai departe si, daca nu fac din Ortodoxie o parte a intregii lor vieti, atunci este cu adevarat insuficient sa spui ca ei se duc la biserica. Astfel, atitudinea noastra trebuie sa fie iubitoare si iertatoare. Exista un fel de duritate care s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: Acel om este eretic, nu te apropia de el; Acela este ortodox, se spune, dar nu poti fi cu adevarat sigur; Acela este evident un spion. Nimeni nu va nega ca Biserica este inconjurata de dusmani azi, sau ca exista oameni care se ingramadesc sa profite de increderea noastra. Dar aceasta se intmpla din vremea Apostolilor, iar viata crestina a avut intotdeauna un factor de risc in practicarea ei.
Dar chiar si atunci cnd se profita de pe urma noastra si trebuie sa ne luam anumite precautii in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra principiala de iubire si incredere, fara de care pierdem insasi temelia vietii noastre crestine. Lumea care nu il are pe Hristos este neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie iubitori si deschisi, altfel vom pierde sarea lui Hristos din noi si vom deveni asemeni lumii, buni doar pentru a fi aruncati in strada si calcati in picioare.
Putina smerenie ne-ar ajuta sa fim mai generosi si mai iertatori. Ne place sa judecam pe altii pentru ciudateniile comportamentului lor; le spunem lunatici sau pocaiti. Este drept ca trebuie sa fim atenti la oamenii cu adevarat deplasati care pot face mult rau Bisericii. Dar ce crestin ortodox serios nu este in zilele noastre putin nebun. Nu ne potrivim in ordinea lumii de azi; daca o facem in lumea de azi, nu suntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de azi nu se poate simti acasa in lume; el nu se poate simti si nu poate fi perceput de altii dect ca un „nebun”.
Doar pentru ca tii in viata idealul crestin, sau ca te-ai botezat ca adult, sau pentru ca sa te rogi serios este suficient pentru a fi internat intr-un ospiciu in Uniunea Sovietica si in multe alte tari, iar aceste tari reprezinta modelul pentru restul lumii. De aceea nu trebuie sa ne temem a fi considerati putin nebuni de catre lume si trebuie sa continuam a practica iubirea si iertarea crestina pe care lumea nu le va intelege vreodata, dar de care inima ei are nevoie si chiar tnjeste pentru ele.
In cele din urma, atitudinea noastra crestina trebuie sa fie, in lipsa unui cuvnt mai bun, inocenta. In ziua de azi lumea pune mare valoare pe sofisticare, pe intelepciunea lumeasca, pe „profesionalism”. Ortodoxia nu pune valoare pe aceste calitati; acestea ucid sufletul crestin. Si totusi, aceste tendinte se strecoara consecvent in Biserica si in vietile noastre. Ct de des nu auzim in special pe convertitii entuziasti exprimndu-si dorinta de a se duce la marile centre ale Ortodoxiei, la catedrale si manastiri, unde se strngeau odinioara mii de credinciosi si peste tot se vorbeste de probleme bisericesti si oricine poate sa-si dea seama ct de importanta este, pna la urma, Ortodoxia. Ortodoxia aceasta este doar o picatura intr-un ocean, cnd privesti intreaga societate, dar in aceste mari catedrale si manastiri se strng attia oameni, inct pare ca Ortodoxia este intr-adevar ceva important.
Si ct de des nu ii vedem pe aceeasi oameni intr-o stare jalnica dupa ce si-au implinit dorinta, intorcndu-se de la „marile centre ale Ortodoxiei” morocanosi si nesatisfacuti, plini de brfe si critica bisericeasca, nerabdatori mai inainte de toate de a fi „corecti” si „cuviinciosi” si cu o perspectiva lumeasca asupra politicii bisericesti.
Intr-un cuvnt, si-au pierdut inocenta, nelumescul lor, fiind fascinati de partea lumeasca a vietii bisericesti. In diferite forme, aceasta ne ispiteste pe toti si trebuie sa luptam impotriva ei prin a nu ne permite sa supraevaluam lucrurile exterioare ale Bisericii, ci intotdeauna sa ne intoarcem catre unicul lucru necesar: Hristos si mntuirea sufletelor noastre din aceasta generatie rea. Nu trebuie sa ignoram ce se petrece in lume si in Biserica - de fapt chiar pentru noi insine trebuie sa stim aceste lucruri - dar cunostintele noastre trebuie sa fie practice si simple, nu sofisticate si lumesti.
foarte realist si foarte adevarat cu ceea ce se intampla azi fie poate cu oricare din noi , uneori poate fara sa vrem
RăspundețiȘtergere