Postul Sfintei Marii

Postul Sfintei Marii sau Postul Sîntămariei a fost rînduit să fie ţinut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune şi post. Timp de două săptămîni, pînă pe 14 august inclusiv, ne înfrînăm trebuinţele biologice, purificîndu-ne la trup şi suflet. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercînd să ne apropiem de ele prin propriul comportament. Postul Adormirii Maicii Domnului precedă praznicul Adormirii Preacuratei Fecioare Maria şi este mai uşor decît cel al Paştelui, dar mai aspru decît al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli. La finalul postului, vom sărbători Sfînta Maria Mare, pe 15 august. De fapt, postul Sfintei Marii este penultimul din acest an bisericesc.

Ce şi cum mîncăm

Lăsatul secului se ţine pe 31 iulie, sau 30 iulie, dacă această zi cade miercuri sau vineri. În aceste două săptămîni, vom sărbători şi Schimbarea la Faţă din 6 august, praznic ce-L proslăveşte pe Fiul lui Dumnezeu, cînd Sfinţii părinţi au acordat dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. În restul postului se mănîncă ulei şi se bea vin numai sîmbătă şi duminică. Tipicurile şi învăţăturile bisericeşti prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, pînă la ceasul al IX-lea (ora 15.00), cînd se mănîncă hrană uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte fără ulei. În mănăstiri, postul este mai aspru. Zilnic, se citesc cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, mîncăm de dulce a doua zi, adică pe 16 august, iar în ziua Adormirii mîncăm peşte. „Căci postul potoleşte trupul, înfrînează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă“, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur.

Un post al bucuriei

Dar a posti nu înseamnă numai abţinere de la anumite alimente. Preoţii ne îndeamnă să ţinem Postul Sfintei Marii din dragoste pentru Maica Domnului, cea care ne ajută la nevoi. Nu este un post de tristeţe, cum e cel al Paştelui. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii: „Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pămînt la cer!“. Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei, şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi, încît nu pleacă nimeni dinaintea Ei neajutat şi neascultat. Prin urmare, să postim, dar şi să ne rugăm la Maica Domnului. Este bine ca în post să ne spovedim păcatele la duhovnic şi, dacă ne dă dezlegare, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine.


“După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.

Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.
Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.

Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.

Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.

Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.

Mulţi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.

Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta ?

Mulţi postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ţinerea de minte a răului şi de răzbunare nu vor să postească.

Mulţi se înfrânează de la vin, carne, peşte, dar cu limba îi muşcă pe semenii lor - deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire şi prădarea bunului străin - ce folos au deci din aceasta ?

Postul adevărat şi curat este abţinerea de la orice rău. Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele.

Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte.

Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului.

Să postească voia ta de dorirea cea rea.

Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ţi ochii tăi ca să nu vada deşertăciunea (Psalm 118, 37).

Să postească urechea ta de cântece spurcate şi de şoapte clevetitoare.

Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate şi de orice cuvânt deşert şi vătămător.

Să postească mâinile tale de la bătaie şi de la răpirea bunurilor celor straine.

Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Fereşte-te de rău şi fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)

Iată postul creştinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocăieşte-te şi te înfrâneaza de la orice cuvânt, faptă şi gând rău, deprinde-te cu virtuţile şi întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată)


Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu

• „Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mîhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!“