Cea dintâi întâlnire cu Stareţul Efrem Katunakiotul

Cea dintâi întâlnire cu Stareţul Efrem Katunakiotul


Era luna martie a anului 1974. Plin de temeri si de framantari in cautarea unei legaturi mai stranse cu Dumnezeu, fiind pe atunci elev la Athoniada (Seminar teologic aflat in Muntele Athos), am pornit catre pustia Sfantului Munte. Mergeam cu inima deschisa spre a vedea si a auzi lucruri folositoare de suflet, pentru ca, dupa Sfintii Parinti, frica lui Dumnezeu este zid, pavaza si turn nebiruit, si fiindca in viata avem nevoie de acoperamant, pentru ca multe sunt cursele diavolului, si acestea se afla la tot pasul. Un glas launtric imi spunea: "Indreapta-te catre pustie...Indreapta-te catre pustie...".



M-am hotarat sa fac intocmai. Am luat corabia din Dafni si, rand pe rand, am trecut prin fata manastirilor Simonopetra, Grigoriu, Sfantul Pavel. Inainte de destinatie, corabia a mai oprit la Noul Schit si la Schitul Sfanta Anna. Am coborat la arsanaua [1] "pustiei"[2] si m-am indreptat catre Karulia, pentru a junge pe inaltimile Katunakiei. Acolo aveam sa-l intalnesc pe cel care mai apoi mi-a devenit duhovnic, Parintele Ieromonah Efrem Katunakiotul.
Tineam in mana siragul de matanii si mergand spuneam: "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma!" . Privite de jos, colibele monahilor pareau adevarate cuburi de vulturi."Oare traiesc oameni acolo?", m-am intrebat. Simteam ceva deosebit in inima mea. sufletul meu incepea sa se linisteasca . Harul Preasfintei noastre [Maici] lucra cu gingasie in sufletul meu, dar, in acelasi timp, avea sa zguduie nimicnicia mea ce sovaie atatde mult trupeste si sufleteste.
"Cat s-au marit lucrurile tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut"(Ps. 103:24) La un moment dat in Katunakia am intalnit un monah:


- Blagosloviti Parinte! i-am zis.
El mi-a raspuns:
- Domnul, fiule.
Dupa ce si-a dat seama ca sunt elev al Athoniadei, mi-a spus:
- Canta-mi "Cuvine-se cu adevarat".

Cand am inceput sa cant, monahul s-a rezemat de un baston care avea forma literei "T"[3], si a inceput sa se roage cu siragul de metanii, in timp ce ochii incepusera sa i se ummple de lacrimi de bucurie.

La un moment dat, mi-a spus: "Dumnezeu iarta, copilul meu".Aceasta vorba a monahilor aghioriti arata invoirea si multumirea in legatura cu ceva.

Era limpede ca monahul acesta era un om al tacerii, urmator al Marelui Pimen care spunea: Cel care va lucra tacerea, va avea pace si se va odihni in orice loc va sedea".

- Gheronda, ce este cu lemnul acesta? am intrebat.
- Aici, copilul meu, se dau lupte in timpul noptii, mi-a rspuns.
- Lupte? - Da. - Cu cine? - Cu diavolul.

Am plecat grabit fiindca muream de nerabdare sa-l vad pe Staretul Efrem. Pe drum repetam fara incetare cuvintele acestea: "Aici se dau lupte in timpul noptii...Aici se dau lupte in timpul noptii". Lupte! "Aici rabdarea sfintilor este, aici [sunt] cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus"[4]. Cine merge in Gradina Maicii Domnului si nu simte harul si binecuvantarea Dansei? Cu atat mai mult o vei simti cand esti tanar si mai ales atunci cand cauti adevarul. Fiindca tineretea este plina de mister, ravna, indrazneala, nelinisti, teluri si amgiri. Un proverb din Cipru spune ca "tinereatea fara credinta si fara idealuri este precum ziua fara soare si fara lumina". In opinia psihologilor, "cei tineri sunt neprihaniti precum ingerii, mandri precum printii si printesele, indrazneti precum eroii si incapatanat precum cainele". Aceasta este lumea celui tanar, mai ales a celui care cauta lucruri mai inalte.
Preocupat cu aceste ganduri, mi-am continuat drumul. Drumul catre staretul Efrem! Drumul lacrimilor! Drumul pocaintei! Drumul Harului! Acest urcus era pretul pe care trebuia sa-l platesc pentru primirea descoperirilor ce aveau sa urmeze in viata mea. Cuvintele psalmistului rasunau neincetat in urechile mele: "Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne; Doamne, auzi glasul meu" (Ps 129:1). In aceasta nemarginita pustie, pasarile raspandeau minunate triluri in vazduh prin buna-mireasma. Soarele isi arunca razele aurite in apele Sfantului Munte. Valurile salbatice ale marii loveau stancile peninsulei si, ca niste fiare neimblanzite, rupeau tacerea ce imparatea peste intreaga pustie. Cand am urcat indeajuns de sus, fara sa stau pe ganduri, am strigat cu putere, cerand mila si mangaiere de la Dumnezeu. Un tanar isi cauta mantuirea in pustia cea nemarginita:


- Parinte Efrem! Parinte Efrem! am strigat.

Nici un semn. Din fericire, fara sa-mi dau seama, acolo unde strigam era casa Staretului. Deodata, a aparut la balcon chip biblic, cu o barba alba si un epitrahil auriu. Stralucea, pur si simplu! De indata ce l-am vazut, m-am pierdut: "Dumnezeul meu!" Geanta pe care o tineam mi-a cazut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi! Valul negru de pe sufletul meu, intocmai precum un nor, incepu sa se risipeasca. Chipul meu stralucea precum soarele. Dumnezeul meu, ma intrebam, cine-o fi acest om? Ce este ceea ce vad inaintea mea?



- Ce doresti, bunul meu fiu? m-a intrebat. Fiind infricosat, crezand ca traiesc un vis - a aparut cu adevarat inaintea mea salasul rugului din Vechiul Testament, si am vazut "ca rugul ardea cu foc, dar nu se mistuia"[5]. - am spus cu un glas plin de uimire:

- Pa...Pa...rintele Efrem...
- Vino inauntru, mi-a spus.

Am deschis poarta si am intrat in curte. La usa astepta marele nevoitor, Staretul insusi, cel ce peste putina vreme avea sa devina duhovnicul meu. M-a sarutat si mi-a spus, fara a ma cunoaste dinainte:

- Bine-ai venit, Nikolaos. Copilul meu...copilul meu..., a spus nevoitorul inainte-vazator.
- De unde ma cunosti, Parinte?
- Te stiam dinainte sa te vad, si te asteptam.
- Ma cunosteai dinainte? am spus eu balbaindu-ma. Dar... Parinte... de... de unde ma cunosteai?
- Te cunosteam dnainte sa te vad si ma rugam pentru tine:"Iar eu m-am rugat pentru tine"[6].

Ce binecuvantare! Staretul avea rugaciunea, "lumina mintii, toiagul nadejdii, securea deznadejdii, avutia si comoara tuturor crestinilor"( Sfantul Ioan Scararul)
M-am pierdut cu totul! Plangeam. Ramasesem fara grai, precum Preotul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul. Ochii imi erau plini de lacrimi. Ce se intampla? Unde ma gaseam? Doamne, miluieste-ma! Oare este un vis? Ce se intampla? Sunt treaz sau nu? Mi-a dat paltonul sau, siindca era frig. Simteam ceva diferit. Dupa putina vreme, camera s-a umplut de buna-mireasma.
- Ce fel de aroma este aici, Parinte? Este cumva tamaie? am intrebat.
Dar nu era nici un fel de aroma. As fi putut sa deosebesc usor daca era vorba despre asa ceva. Era insa ceva mai presus de orice aroma. Staretul insusi raspandea in jur acea buna-mireasma.
Acesta insa nu mi-a raspuns.
Staretul plinea acel cuvant care spune "nevoieste-te sa iubesti pe tot omul deopotriva si vei alunga de-a valma toate patimile" (Avva Talasie)[7]
- Cum ai petrecut pana acum, cum esti acum, si cum vei deveni de-aici incolo? Harul lui Dumnezeu, copilul meu, te va umbri si de azi inainte te va arata vrednic lucrator al Viei Domnului.
"Ma inchin si te maresc si te slavesc pe tine, Dumnezeul meu"[8].Mare binecuvantare!", sopteam si plangeam. Staretul a continuat:
- Toate, copilul meu, se vor sschimba de acum inainte. Preasfanta noastra [Maica] iti va trimite bogate binecuvantari. In aceasta lume a stricaciunii si a pacatului, zguduita din temelii din pricina intinaciunilor, nu trebuie sa ne clatinam si noi, ci sa chemam mila lui Dumnezeu. Marele Antonie zice: "Oriunde mergi sa-L ai pururea pe Dumnezeu inaintea ta. In tot ceea ce faci sau spui, sa ai marturie din Sfanta Scriptura".
Cer astazi harul lui Dumnezeu pentru a ma arat vrednic fiu duhovnicesc al Parintelui meu. Iubirea lui Dumnezeu s-a revarsat din plin asupra nimicniciei mele. Fara ajutorul lui Dumnezeu nu putem dobandi nimic in viata. Asa cum un numar capata valoare cand inaintea zerourilor se pune cifra 1, tot astfel si nimicniciile noastre capata valoare daca inaintea nimicniciei noastre duhovnicesti Domnul nostru Iisus Hristos pune 1. Atunci, sufletul celui ce inseteaza dupa Hristos, devenind una cu El, rosteste impreuna cu Sfantul Pavel: "Toate le pot intru Hristos, Cel ce ma intareste."(Filip. 4:13)

Fragment din Nikolaos Zahariadis, Empeiries apo ton amilito kosmo tou Atho, Editura Pyrgos Ileias, Pyrgos, 1997

Din "Lumea Monahilor"