joi, 1 octombrie 2009

Sfantul Siluan-"Ce Dumnezeu avem"


E o minune pentru mine cã Domnul nu m-a uitat pe mine, zidirea Lui cea cãzutã. Unii cad în deznãdejde, so­cotind cã Domnul nu le va ierta pãcatele. Asemenea gân­duri vin de la vrãjmasul. Domnul e atât de milostiv, cã nu putem pricepe aceasta. Cel al cãrui suflet s-a umplut de iu­birea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, acela stie cum iubeste Domnul pe om. Dar când sufletul pierde aceastã iubire, atunci se întristeazã si tânjeste si mintea lui nu vrea sã se opreascã, ci cautã un asemenea Dumnezeu”;




- “Sufletul păcătos care nu cunoaşte pe Domnul se teme de moarte, gândind că Domnul nu-i va ierta păcatele sale. Dar aceasta e pentru că sufletul nu cunoaşte pe Domnul şi cât de mult ne iubeşte. Dacă oamenii ar şti aceasta, nici un singur om n-ar mai deznădăjdui, pentru că Domnul nu numai că iartă, dar se şi bucură de întoarcerea păcăto­sului. Chiar şi atunci când moartea îţi bate la uşă, crede cu tărie că, de îndată ce vei cere iertare, o vei şi dobândi.

Domnul nu e ca noi. El este blând şi milostiv şi bun, şi atunci când sufletul îl cunoaşte, el se minunează fără sfâr­şit şi zice: „Ah, ce Dumnezeu avem!“

Duhul Sfânt a dat Bisericii noastre să cunoască cât de mare este milostivirea lui Dumnezeu.

Domnul ne iubeşte şi ne primeşte cu blândeţe, fără re­proşuri, aşa cum în Evanghelie tatăl fiului risipitor nu i-a făcut acestuia reproşuri, ci a dat poruncă slujitorilor să-i dea o haină nouă, să-i pună în deget un inel scump şi încălţăminte în picioare, să junghie viţelul cel gras şi să se veselească şi nu 1-a învinuit [Le 15].

Cu câtă blândeţe şi răbdare trebuie să îndreptăm şi noi pe fratele nostru, ca să fie praznic în suflet pentru întoar­cerea lui!

Duhul Sfânt învaţă sufletul în chip negrăit să iubească pe oameni”;




- “Domnul iubeşte pe toţi oamenii, dar încă şi mai mult îl iubeşte pe cel care îl caută.

„Pe cei ce Mă caută îi iubesc, zice Domnul, şi cei ce Mă caută vor afla har” [Pr 8, 17]. Iar cu el [cu harul] viaţa e uşoară şi bună, sufletul e vesel şi spune: „Domnul meu, eu sunt robul tău“.

O mare bucurie e în aceste cuvinte: dacă Domnul e al nostru, atunci toate sunt ale noastre. Iată cât de bo­gaţi suntem!

Mare şi necuprins e Domnul nostru, dar pentru noi El S-a micşorat ca să-L cunoaştem şi să-L iubim, ca din iubi­rea lui Dumnezeu să uităm pământul, să trăim în ceruri şi să vedem slava Domnului.

Celor pe care i-a ales, Domnul le dă un har atât de ma­re, că în iubirea lor îmbrăţişează tot pământul, lumea în­treagă, şi sufletele lor ard de dorinţa ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vadă slava Domnului.

Domnul a spus ucenicilor Lui: „Copii, aveţi ceva de mâncare?” [In 21, 5]. Ce mare iubire e în aceste cuvinte duioase: Domnul ne numeşte „copii“. Ce bucurie mai ma­re decât aceasta?

Trebuie să cugetăm adânc asupra acestor cuvinte şi asu­pra suferinţelor Domnului pentru noi pe cruce.

Cât de mult iubeşte Domnul zidirea Sa”;




- “Mult ne iubeşte Domnul; ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care mi L-a dat Domnul prin singură milostivirea Lui.

Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul de dragul norodului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mântuirea tuturor, ca toţi să cunoască pe Dumnezeu.

Domnul a dat tâlharului raiul; tot aşa va da raiul şi oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios, dar m-am rugat lui Dumnezeu să mi le ierte, şi mi-a dat nu numai iertarea, dar şi Duhul Lui, şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu”;



- “Domnul nu vrea moartea păcătosului [Iz 18, 32], iar celui ce se pocăieşte îi dă în dar harul Duhului Sfânt. El dă sufletului pacea şi libertatea de a fi cu mintea şi inima în Dumnezeu. Când Duhul Sfânt ne iartă păcatele, atunci su­fletul primeşte libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu mintea curată; atunci el vede liber pe Dumnezeu şi rămâ­ne întru El în odihnă şi bucurie. Aceasta e adevărata liber­tate. Dar fără Dumnezeu nu poate fi libertate, pentru că vrăjmaşii tulbură sufletul prin gândurile cele rele.

Voi spune adevărul în faţa lumii întregi: sunt un tică­los înaintea lui Dumnezeu şi aş fi deznădăjduit de mântui­rea mea dacă Dumnezeu nu mi-ar fi dat harul Sfântului Său Duh. Şi Duhul Sfânt m-a învăţat şi de aceea scriu de­spre Dumnezeu fără osteneală, pentru că El mă atrage să scriu.

Mi-e milă şi plâng şi suspin pentru oameni. Mulţi gân­desc: „Am făcut multe păcate: am ucis, am zburdat, am siluit, am defăimat, am desfrânat şi am făcut multe alte lucruri”, şi de ruşine nu vin la pocăinţă. Dar ei uită că îna­intea lui Dumnezeu toate păcatele lor sunt ca o picătură de apă în mare“.

- “Ce fericiţi suntem noi creştinii: ce Dumnezeu avem!”.

miercuri, 30 septembrie 2009

ANUNT IMPORTANT


DUMINICA 1 NOEMBRIE 2009,PAROHIA NOASTRA VA PRIMI VIZITA PASTORALA A PREASFINTIEI SALE SILUAN,EPISCOPUL ORTODOX ROMAN AL ITALIEI.TOT IN ACEASTA ZI VOM VEDEA HIROTONIA INTRU DIACON A IPODIACONULUI MANLIO,PRECUM SI BOTEZUL PRUNCULUi HRISTOFOR.
RASPUNSURILE LA STRANA VOR FI DATE DE GRUPUL PSALTIC "NECTARIE PROTOPSALTUL" In bucuria de a multumi lui Dumnezeu pentru toate asteptam prezenta tuturor!
Domnul sa ne ajute!

vineri, 21 august 2009

Despre HRISTOS


GUVERNATORUL DIN IUDEEA, PUBLIUS LENTULUS, CĂTRE CEZARUL ROMAN TIBERIUS

Am înteles, Cezare, că ai dorit să ştii despre bărbatul plin de virtute cu numele Iisus Christos. Poporul Il numeşte Profet al Adevărului, discipolii săi Fiul lui Dumnezeu. El învie mortii şi vindecă bolile. Este de statură mijlocie, fata Lui este plină de bunătate şi trădează o demnitate înăltătoare. Astfel, privind la El, te cuprind fără să vrei, simtăminte de teamă dar şi de iubire.

Părul Lui până la urechi are culoarea nucilor mai coapte, şi de acolo până la umeri este de culoare deschisă, blondă, strălucitoare. Îl poartă după datina nazarenilor cu cărare la mijloc. Fruntea netedă, fata fără încretituri şi pete, barba de culoarea părului capului, creată dar nu prea lungă şi împărtită la mijloc. Privirea este serioasă şi are puterea razelor soarelui. Nimeni nu-l poate privi drept în ochi. Dacă mustră, inspiră frică, iar imediat ce a mustrat, plânge.

Deşi este strict, este şi amical. Se zice că nimeni nu l-a văzut râzând vreodată, adeseori însă, plânge. Mâinile şi bratele lui sunt frumoase. Toti îi caută prezenta fericiti să-l asculte. Rar il vezi în public, dar dacă se prezintă undeva, se arată foarte modest. Are o tinută foarte frumoasă şi majestuasă. Mama sa este cea mai frumoasă femeie din acele părti

Desi n-a studiat niciodată, cu toate acestea, cunoaşte toate ştiintele. El umblă descult şi fără acoperământ pe cap. Multi râd dacă-l văd în depărtare, dar îndată ce vin în apropierea lui, tremură şi totodată îl admiră. Se zice că în aceste părti nu s-a văzut niciodată un asemenea bărbat. El nu este niciodată mul tumit, ci caută să îndestuleze pe fiecare.


Ierusalim ziua a şaptea, luna a unsprezecea.

Publius Lentulus, Guvernator al Iudeii

Icoane ale tuturor sfinţilor de peste an